În loc de motto:”Orice stea devine căzătoare”-Madi şi Onu
Eu n-am pariat câţiva roni, pe victoria lui Bute, aşa că, nu voi scoate sunete de constipat, ca Mircea Badea.
Este surprinzător, cum specimenul acesta, nu are nici o măsură în indecenţă! Poate, asta îi este moştenirea genetică, dar sunt convins, că dacă în locul domnului Voiculescu era faimosul dresor rus, Durov, Lucian Bute nu ar fi avut parte de torentul inept, de aprecieri, al protejatului lui Mihai Gâdea, care nu ştiu ce hram poartă, de i se tolerează focarul de insulte şi invective, perfid întitulat „În gura presei”.
Ciudat, că un prelat, e drept nu creştin -ortodox, suportă, seară de seară, revărsarea contra-productivă asupra unor gură- cască, incapabili să-şi găsească o preocupare spirituală.
Regretabil! Probabil mulţi semeni de-ai mei, populează spaţiul respectiv, cu aport mercantil de audienţă, dacă Mihai Gâdea, fără jenă, la finalul Sintezei zilei, recomandă călduros, spiritualitatea îndoielnică a pripăşitului burduf de mitocănie, în postul respectiv. Poate este ceva simbiotic, inconştient nociv, în atracţia pe care o exercită oroarea respectivă.
Aşa se face, că Bute, după afrontul din ring, a suferit în lipsă, o sumă de mojicii, apreciate de cel care le-a proferat, ca o analiză (eufemistic, spus), a cauzelor înfrângerii.
Suficienţa indelicateţei a mers până la insinuarea că poate, valorosul mojicit, şi-ar fi vândut meciul. Sub rezerva, că nu direct, ci, poate…, cine ştie?
Să fi fost consecinţa unei „frunze vrăjite?”, mă gândesc eu, oripilat, mai ales că îl respect aproape pătimaş, pe concetăţeanul nostru, Lucian Bute.
Voiam să aflu cauza dereglării spontane a „echilibrului său corp-minte” Este şi motivul, pentru care am rezistat aberaţiilor patologice ale „protejatului” pastorului adventist.
După simulacrul de circ, la care am asistat, cât am rezistat, explicaţia este una profund anatomo-fiziologică.
Creierul conduce , după aprecieri medicale, aproximativ 90 la sută din activitatea corpului. Probabil, că în urma loviturii dure, primite, creierul său, a suferit un şoc , materializat prin retragerea neinspirată, a acestuia, spre colţul ringului, care i-a fost astfel fatal Simplu, fără behăituri de javră, încadrată în haită.
Îmi amintesc, de Puşa, pisica mea, cum după castrare, urmare afectării prin anestezic, a lucidităţii motrice, mergea îndărăt, prin cameră, aşa cum Lucian, nefiresc pentru noi, ajungea la corzile din colţ, care l-au aruncat în „gura presei”.
Să fi avut, lovitura întâmplătoare, primită de Lucian, efect de anestezic cerebral?
Apoi, nonanimalitatea personală, nu-mi îngăduie să văd în duritatea lui Karl Froch, nimic din aberaţiile asupra bestialităţii sale, pe care le-am auzit la A3.
Cred, mai degrabă, că asupra celor slabi şi incapabili, nevoia de senzaţional, exacerbează o imaginaţie morbidă.
Probabil cum deficienţii sexual, devorează maculatura pornografică, sau ocaziile propice, fanteziei lor maladive.
Acum, când scriu, îmi amintesc o scenă amuzant-oribilă.
O redau, ca argument, în ipoteza asupra unor aberaţii.
În Kiev, seara, în timp ce mă plimbam cu o colegă, o blondă ucraineană, am observat mişcările ritmice ciudate, ale unui individ.
Intrigaţi, ne-am oprit, să vedem dacă nu e vreun epileptic, pe care să-l ajutăm.
Am plecat amuzaţi. Tipul se masturba. O făcea lângă peretele unei toalete publice.
Probabil…, un impotent, excitat de chicotelile feminine, din cabinele toaletei.
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 