Cui bono ?

La ce bun ?!  intenţiile noastre de a schimba paradigma caracterială românească,  folosind valenţele blogului ?! Care mentalităţi ?! 

Păi, lipsa de finalitate, spiritul glumeţ cu orice preţ, din nevoia de a fi inspirat, cum sententios sugera Eminescu… ”’glume multe, bune, ce din coad-ar vrea sa sune”; cârtirea, spre amuzamentul mulţimii; că şi monarhul, este distrat uneori, de măscăriciul său banal. In scop de ”Nosce te ipsum”, cum tot moralizator, scrie pe frontispiciul templului lui Apollo din Delfi, am postat …

 ”Enya, o stea în devenire”; ”Ubi bene ibi patria”; ”Bancheri din UE, uniţi-vă !”; ”Economia subterană”; ”Iluzie”; ”De 1Mai”; ”Norocul prostului”; ”Miting şi putere”; ”Randamentul muncii şi veselia la români”; ”Miting şi petrecere”; ”Hai, că s-ar putea, totul este să vrem!” … şi alte câteva, în acelaşi scop: ieşirea din marasmul logoreic, în care ne complacem.

Că şi Cartea Sfântă, (cu citirea căreia, toţi, ariviştii se laudă), ne îndrumă foarte clar, spunând, că ”la fiecare behăit, oaia pierde o gură de iarbă”. Regretabil, că dintre cei mai vocali, putere şi opoziţie, niciunul, nu a luat din blogul nostru, măcar un sfat complet, privind măsuri radicale împotriva economiei subterane, renunţări deliberate, fie şi sugerate, la venituri exorbitante, incert decente umanitar sau politic.

În schimb, se blamează existenţa  bugetarilor, şi a majorităţii populaţiei, toţi suspectaţi tendenţios, de bugetofagi. Sau ca Media, să fi preluat sugestia persistării, în eficientizarea actelor sale, prin neabandonarea acestora până la finalizare. Şi, mai important, n-am auzit de renunţări/abdicări din funcţii,  pe motive de incompetenţă socio-politică, vizibilă medical, pe faciesul  unora.

 Madi şi Onu