Motto: ”Cât timp ţine educaţia ? Atât cât ţine viaţa.” – J. Michelet
Într-adevăr, învăţ zilnic… Precum astăzi, spre exemplu. În autobuz, vecinul de scaun, se apleacă, şi cu un miros îmbietor de ceapă, îmi suflă persistent în nas …ce-or avea dom’le cu Băsescu ? Până şi de ziua soţiei lui, l-au huiduit.
Duhoarea, numele şi tonul, m-au făcut să-mi ciulesc prudent, urechile. Mă prefac a nu-l auzi, dar el insistă: şi Vadim ăla, cu securiştii lui, l-au scos chiar canceros. Nu ştiu prostii, că Dumnezeu îl ţine spre fericirea noastră, anticomunistă. Cazul devine grav; privesc în jur, nici o reacţie orală; sclipirile mânioase din ochi, nu ştiu cum să le înţeleg: acceptarea vorbelor tipului, a tăcerii mele, sau reflexii de gânduri personale, asupra salariilor reduse.
Domnu’, vă este rău ? Nu scap de râie, imi zic ! Îi răspund. Nu, am o stare de greaţă, şi nu ştiu, ce fac, dacă-mi vine sa vomit !? Şi întorc semnificativ faţa, dinspre gura lui. N-a priceput nimic, şi continuă. Luaţi punga asta a mea de plastic; o folosiţi, în caz de nevoie; ca-n avion. Şi tace. Liniştit, încep să mă gândesc.
Dar dacă are dreptate, de ce l-or fi huiduit pe bietul om ? Încet, încet, greaţa, îmi trece. Şi înţeleg; vecinul meu, este mult mai sensibil, mai omenos decat mine. Are timp, să se gândească creştineşte, şi la hăcuitorul de români, în lupta lui haiducească împotriva crizei. Şi care, ca pe timpul birului turcesc, vrea să nu scape nimic, neimpozitat. De fapt, ce-am învăţat astăzi ? Cred că un simulacru de proverb: ”prostul, nu e prost destul, până nu e şi milos, cu ucigaşu-i odios.”
Onu
Pingback: ŢARA IMPROVIZAŢIILOR «
Doamne, dar ai o stăpânire de sine proverbială! Aș fi dat la o parte, cu forța care mă caracterizează când mă umplu de ură justificată și dezgust, pe toată lumea din preajmă, acea lume lălăită, care tace și molfăie, și pute a ceapă, acei dezgustători de băsiști cretinoizi, care stau și nu le pasă! Așa cum nu le-a păsat nici când au votat. Să zicem că ne scoate din criză. Așa. Bun. Și…câți vor rămâne după procedură? Că medicamente , alimente, căldură, ca să nu mai vorbim de securitate (de exemplu, în spitale…) nu poate fi vorba. Se scoate pe el, din criză de megalomanie, am impresia!
………….
Mă întorc la Veneția, e singura modalitate să mă desprind de infernul românesc.
O ză calmă și senină!
Mirela,
Mi-e tare greu, sa separ lacomia, de prostie, unde incultura, isi pune amprenta, aproape fatidic.
Conjunctural, poate gandul tau, nu este rau.Pot sa va doresc succes?
Da, mulțumesc frumos! Am nevoie de succes!
……………………
Asta sună chiar incredibil:”Mi-e tare greu, sa separ lacomia, de prostie, unde incultura, isi pune amprenta, aproape fatidic.”
…………………..
Sintetic, scurt și la obiect. O descriere a dezastrului care …încă…ne conduce!
Succes și vouă! 🙂
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Vedi Venezia! ( II)
Pingback: Pingback la Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 65 | Ana Usca
Calatoresc zilnic cu autobuzul si apropo de mirosuri stiu in ce situatie ai fost pus.
Cat despre huiduieli, cred ca e doar un gest de manifestare/de golire a maniei, din partea celor care chiar plang ….cand sunt singuri !
Mika, Multumim !
Este vorba tot de un tribut !
Primul, platit lipsei de educatie/cultura !
Al doilea, prostiei impregnate de ticalosie !
Pingback: Danae | Caius
Pingback: Cotitură | Ioan Usca
Pingback: Incalca propunerea Olgutei Vasilescu libertatea de exprimare? « Hai ca se poate!
Pingback: Băncile « Elisa-gradina mea de vis
Pingback: Șansă – Sânge balcanic (123) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: Cercul închis « Blogul lui Teo Negură
Dincolo de intamplare, sunt foarte de acord cu motto-ul articolului.
Mihai, Multumesc !
Cred ca homo sapiens, este rezultatul acestui adevar vital darwinist (adaptare la invataturi sanatoase).
L-am ales ca memento, pentru ce avem de facut.
Intamplarea reconfirma discontinuitatea noastra educational – evolutiva.
Pingback: Moscova avertizează cu masuri drastice de raspuns « Hai ca se poate!
@ World of Solitare,
Spre marele noroc si imensa-mi bucurie , zilnic mă duc pasii prin urbea unde-ntoarce trenul cu doar două vagoane renovate trase de-o locomotivă mult mai bătrână decât ele si mai mică decât mine, fără a simti de aproape acel miros insuportabil de ceapă combinată cu vodcă contrafăcută si tocmai de aceea ieftină si puternic de gretos mirositoare despre care relatezi in postarea de fată. Asta nu inseamnă că sunt ferit de acel chin pe care-l suportă cei onesti in drumul lor spre casă sau muncă căci si la mine se simte acel miros generat de beneficiile portocalii numai că , am posibilitatea să le ocolesc trecând atunci când devin mai puternice pe partea cealaltă a străzii in timp ce tu nu poti decât la statia ce duce spre casa ta. De-as fi profesor iar tu elev, ti-as acorda nota maximă pentru frumosul eseu, dar cum nu suntem nici eu nici tu decât doar navigatori pe internet, mă multumesc să-ti spun : FELICITĂRI !
Bună ziua ! Aliosa.
Aliosa,
Delicatetea aprecierii tale si bucuria felicitarii, parca ma lasa fara grai.
As miza pe muza noptii, pentru ceva asemanator, dar nerabdareaa recunostintei, nu-mi da pace. asa ca, in aceeasi nota de sensibilitate apreciativa, iti transmit pe unde net urarea sa incanti pe cat mai multi, cu trairile tale alese! Noapte in pace! Onu
O idee interesantă, mai ales acum, când se TRANSPIRĂ la greu. Nu vreau să-mi imaginez cum e să merg într-un tramvai …şi nu numai, pe o temperatură de 40-45 grade, toţi fiind transpiraţi şi mirosind …nu foarte plăcut să zicem.
Vai de noi, vaaai de noi …
Madi,
Sanogen, tu stii, ceapa este un panaceu. Nu are omul cred vina, ca uleiul volatil al cepei este atat de persistent. Putea insa, macar sa-si spele gura, si sa nu mi se adreseze. De aceea cu strangere de inima, ma raliez concluziei tale exhaustive:” Vai de noi, vaaai de noi …”
Cu delicata prietenie !
Onu
Pingback: Politicienii romani ar trebui sa fie obligati prin lege sa se trateze doar Romania « Hai ca se poate!
Pingback: Și totuși se învârte – Sânge balcanic (124) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Am trecut doar sa las o urare pentru un sfarsit de saptamana placut, bun, calm, senin, plin de bucurii si relaxare! Noi am ales Gradina Botanica si plimbarile, pentru aceste doua zile de…inca…vara! Numai bine! 🙂
Mirela,
În India, o Zeitate…,
Al cărei nume,
Ne scapă din păcate,
Reţinem, are multe mâini:
una e pană, alta…, penel,
Şi alta…, evocă un menestrel.
Iar tu, prin comentariul de mai sus
La Zeitate, gândul, ne-ai dus !
Şi vouă, numai bine !
Minunat!
Retinem…poezia!
……………………………..
Posibil sa fie zeita Sarasvati, o mare iubire de-a mea, pe care am desenat-o in cea mai fina line, si apoi am facut serigrafii, dupa care Xaba a facut o bratara lata, emailata, cu Sarasvati stralucind auriu, tinand in cele 6 maini ale sale cele necesare cantului, picturii, decoratiunii. Ei, asta era in timpul studentiei noastre la arte plastice…dar bratara si pe Sarasvati le port uneori!
Inca odata, timp minunat de weekend si multe bucurii!
Mirela,
Iar sufletul zeiţei, ca şi al tău,
Ne-au dăruit week- end ferice ,
Gândindu-se la noi!
S-o imităm şi noi, am vrea !
Visând că suntem Ea.
Inca de pe vremea mult „dezbatuta” romanii dadeau putin „gust” vietii si scuzata fie-mi asocierea, dar si ciorapii purtati un pic mai mult aduceau in timp bunastare prin economie de sapun. Insa cum ar spune cetatenii din rural „asta e se la viu vietii”. Ceapa iti da si somnolenta si te-ai scos.
Sper insa ca aducerea in discutie printre comentarii a nu stiu carei legi ferende, in scopul de a vana noi clienti de dragul privitului la televizor, este doar o foarte fina ironie.
Mario,
Sa-ti mai spun, ca ne-ai lipsit.
Iar cu „viul vietii”, carenta ai depasit ?
Dar oare, la care lege ferenda, sa ma fi referit ?
E drept, in minte, eu am una, machiavelic, tainuita.
Machiavelic, prin prizma „Salus populi suprema lex esto” !
Madi si Onu, te intampina cu zambet larg, Rara avis !
http://marioovidiuoprea.ro/?p=352
Din cauza unor romani cu metalitate de acest gen nu ajungem nicaieri, ba chiar dam inapoi ! Sa-l lasam sa ne distruga, acceptam tot, cu ochii inchisi !
Ce oameni !
Societate,
Bine-ai aparut !
Nu cred ca din pasivitate, trebuie cazut in animalitate !
Desi…, oare, care-o fi diferenta ?
Pingback: Poveste de vis (1) « Blogul lui Teo Negură
c’est la vie = se la viul vietii (un fel de bleu ciel ca cerul)
De gustibus; prefer metafora deductiei proprii, in contextul acesteia!
Multumesc!
Pingback: Mersul lucrurilor. Şefi şi… şefuţi « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
Pingback: Stiri si declaratii absurde din Romania « Hai ca se poate!
Ooo… se poate si mai… „bine”! Deunazi, aflandu-se vizitand nu stiu ce comuna, o localnica a dat sa-i sarute …mana ! Da i-a strecurat pe sest si un biletel !
Sa fi fost numarul ei de ..telefon ?! 😉
Dar e cutremurator ce spui. Oare sa fie o ramasita socialista, sau un produs anticomunist ? Cred ca in biletel era numarul ei de retardat. Si cand te gandesti, ca un astfel de gunoi biped, o fi zamislit alti cativa asemenea pupaciosi !
Iti imaginezi, lacramioara de emotie ?
Pingback: Moscova avertizează cu masuri drastice de raspuns
Pingback: Stiri si declaratii absurde din Romania
Pingback: Autoeducatia si jurnalul