Postul, este urmarea deschiderii ochilor, asupra circuitului banilor în guvernarea …cui credeti ? A PD-Leee ! Şi …cum ? Printr-un fluturaş pus în cutia poştală, de către cine credeeeţi ? De PNLeee ! Prin care, ni se arată schema soluţiilor PNL de …ieşire din crizăăă !
Tăierea cheltuielilor publice, făcute în folosul clientelei politice. Taxe şi impozite mai mici. Investiţii în mediul privat – mai multe locuri de muncă – mai mulţi bani la bugetul de stat. Nicio vorbă despre un randament al muncii, apropiat de cel al ţărilor producătoare de PIB civilizat. Nu, că nu s-ar umple urnele, că nu ne place să fim puşi la treabă. De ce să-l votez pe unul, care să mă scoată din tradiţia de …“muieţi-s posmagii ?”
Sau din preşcolarul, “căţeluş cu părul creţ, fură raţa din coteţ; el se jură că nu fură, dar l-am prins cu raţa-n gură”? Fluturaşul, mi-a amintit de o serie de emisiuni, la B1 TV, coordonată de Radu Moraru, despre risipa de bani parlamentari, penibil de nejustificată.
Clientela lui Radu Moraru, mi s-a părut a avea ceva din specificul clientelei lui Dan Diaconescu, cu deosebirea că nu era vorba de Elodia şi soţul cu chip de pacient, suspectat de crimă; de profesoara Corina, şi de instabilul psihic, sinucigaş al amorezului său, despre viitoarele vedete de divertizment ale postului Antena, Magda şi Tolea Ciumac, sau despre victima lui Adrian Iovan, soţul creatoarei de modă Romaniţa Iovan, în apărarea căruia am asistat la un ciudat periplu de interlopi, revoltaţi.
Nu, nu despre ei era vorba, ci de parlamentari, care se complăceau să primească nejustificat, alocaţii pentru cazare, doar pentru că le permitea legea, tot de ei propusă şi votată. Acu, între noi, fie vorba, ce diferenţă este între cei de-atunci, şi cei de azi; nu erau cu toţii clienţii unui sistem neruşinat de căpătuire ?
Care-ar fi diferenţa între secvenţele de la Radu Moraru, şi cele de azi ? Eu, am sugerat Opoziţiei, în frunte cu conducerea ei, să dea exemplu concret de decenţă pecuniară PD-Lului, prin renunţarea la veniturile parlamentare, totală sau parţială într-o proporţie comparabilă cu venitul mediu salarial. Că, să fie clar, în ochii mei, după cum merg treburile în ţară, nu e mare lucru de prestaţia lor, să se risipească atâţia bani. Ba mai mult, ar trebui să demonstreze tactul necesar, calităţii pe care şi-o arogă !
Într-un articol, sugeram presei, să nu renunţe la acţiunile demarate, până la finalizarea lor. Este şi motivul pentru care consider oportună reluarea ideii sus-amintite. Altfel, să fim realişti ”Opoziţia noastră …aceeaşi Mărie, cu altă pălărie!”
Madi şi Onu Blog 
Pingback: Cuvântul dat « Ioan Usca
Uşor de dat sfaturi, Onule. De ce nu te implici mai direct în politică? De pe margine toţi le dăm soluţii. Nu-i uşor. De la guvernanţii actuali nu mă aştept la nimic bun, aşa că să dăm credit măcar opoziţiei.
Mel,
De la tine, comentariul, poate fi reproş sau o apreciere.
Să-ţi dau exemple de nemânacaţi, în Parlament? Care s-ar putea lipsi de venitul de parlamentar, ba să le mai şi rămână pentru o nouă legislatură? Nu e vorba de soluţii, ci de sugestii, de bun simţ, pe care in lăcomia lor necuvântătoare, nu le realizează , aşa cum nu a făcut-o dr. Ciomu, lezat că un biet membru, frustrat ca şi el, i se opune. Ce este opoziţia, decât un arivist, incapabil să-şi disimuleze parvenitismul, printr-un gest altruist onorabil ?
Ce să creditezi, când sunt incapabili de gesturi de înţelepciune politică elementară ?
Care critică la alţii, năravul lăcomiei, de care ei înşişi sunt incapabili să se debaraseze ?
Cu bine !
Pingback: GEAMANTANUL (7) «
Pingback: SIRETUL PRUTUL SI DUNAREA SUNT PRINCIPALII VINOVATI « Hai ca se poate!
seara buna, onule!
eu spun ca si tine: „aceeasi marie”. de-aceea si port vina de a nu-mi fi exercitat dreptul de vot la ultimele mascarade. sau mai spun ” vin ai nostri, pleaca ai nostri, noi ramanem tot ca prostii”.
trist este ca desi ne pasa, ne dam deoparte, sau ne lasam impovarati de jugurile datoriilor si apasarilor noastre. ne platim ratele, darile, facturile si tot mai putin bani raman pentru viata.
dar pana cand? pana cand mai stam cu genunchii la gura in vreme ce ei, alesii, se cearta prin presa si isi impart ciolanele grase pe dupa perdele?
Pisica,
Ma bucur ca ai revenit, pentruca, ti-am citit si eu postul despre Caramel, si mi-ai dat senzatia unui suflet ales; aspect la care in general, sunt foarte sensibil. Cum i-am scris si Mirelei, nu am comentat, impresionat de sensibilitatea revelata de reactia ta; nu ma simteam in stare sa emit vreo parere. Revenind, eu mi-am exercitat mereu dreptul de opinie prin vot; si cred ca prin optiunea asupra lui Crin siPNL, nu am gresit, dar vezi, dialectic privind lucrurile, schimbarea in bine, este mereu necesara, fie si in debarasarea de naravurile egotice.
De multe ori, m-am gandit: cand vom privi un copil, ca pe al nostru, atunci vom fi evoluat spiritual, si merita statutul de oameni.Apropo de pisica mama, sa stii, ele , fara nici un moft,ii hranesc pe pisoii pripasiti ocazional, in zona. Sau luand reciproca, scapand de lacomie, implicit, de atasamentul fata de material/ceva sau cineva, in spirit budhist, ne vom fi eliberat fiinta de suferinte personale.
Poate ca in aceasta intentie, am si facut sugestia renuntarii la veniturile parlamentare, ca un exercitiu de evolutia sinelui. Eu nu sunt strain de politica; am si candidat candva, pentru Camera Deputatilor si apreciez, ca dovada credibilitatii bunelor intentii, o faci proband reale aptitudini nonegotice, precum aplicarea sugestiei de mai sus. Daca-mi ingadui, iti pot spune ca sunt un retor redutabil, si in aceasta calitate, stiu ca deschiderea credibila, ti-o confera doar sinceritatea expunerii, in viziunea pe care ai s-o regasesti in postul meu, „Frumosul din om”; m-ar incanta sa-l citesti; imi exprim in el convingeri profund personale; si virtual, ne-am cunoaste mai bine, spre bucuria reciproca. Cred ca m-a lovit poliloghia, si bine ca mi-am dat seama de criza. Ma opresc !
Noapte in Pace, cum sufleteste ureaza Madi, partenera mea de blog, si a carei implicare, se observa in ilustrarea deosebita, care ne intampina musafirii !
buna dimineata, aproape de amiaza !
cum vezi, revin. prea imi miroase a bine si a invataturi de bine ca sa stau deoparte.
in povestea mea despre caramel este ceea ce simt si cred. comentariile, bune sau mai putin bune, le accept, le astept.
naravurile egotice, cum bine le spui, ne guverneaza nu numai in aceste vremuri, ne definesc, daca vrei, ca natie. altfel cum am explica proverbul cu capra vecinului ? cine ne invata sa fim buni, sa daruim noi intai, pentru ca rasplata va veni ?
dupa ani de recesiuni cumplite, pe toate planurile, am devenit consumatori furibunzi, snobi care isi etaleaza posesiile, specimene izvorate din acelasi dinu paturica. catastrofele, durerile, saracia celorlalti nu ne impresioneaza atat de mult ca ultimul model de x5 al vecinului de la sapte.
deviez putin si spun ca este absolut oribil sa te duci la un om ramas fara casa, din cauza inundatiilor si sa il intrebi de ce nu si-a facut asigurare, cand stii (tu, ca om politic, stii cu siguranta) ca niciun asigurator nu preia riscul de inundare atunci cand este cert.
sau te apuci sa imparti ciocolata de la fereastra jeep-ului, stiind ca acasa, te asteapta tot confortul, ca vei uita cele vazute, pentru ca plapuma ta nu e de imprumut sau de mila ci e din puf de trai bun.
voi citi „frumosul din om” cu siguranta, cum pot rezista indemnului ?
Pisica,
As vrea sa-ti dau un nume de alint, dar nu stiu daca ti-ar place.
Oricum comentariul tau, prin cuvintele: „dupa ani de recesiuni cumplite, pe toate planurile, am devenit consumatori furibunzi, snobi care isi etaleaza posesiile, specimene…” mi-a mers la inima, si necesita un raspuns pe masura, mai laborios, dar acum plec de acasa; cand revin, iti scriu; intre timp, sper sa fi citit, ce ti-am recomandat, spre mai buna intelegere a comunicarii noastre.
Iti spun cu drag, pa, pe mai tarziu !
Pisicuto,
Ai spus dimineata spre pranz, ceva ce mi-a placut; vreau sa te completez cu o dovada ca nevoia oamenilor, de a-si asigura existenta, este in legea viului.
Adica: Organismul, in intelepciunea lui, cand simte pericolul subnutririi, incepe sa faca rezerve calorice, sub forma unor depozite de grasime; si atunci, omul se ingrasa; pare nostim, dar este expresia intelepciunii viului !
Cu o cafea dimineata pe stomacul gol, spre exemplu, se creeaza premisele comenzii pt formarea depozitelor de grasime, din bruma de alimente, ce se consuma, cand se intoarce omul acasa, de la lucru, sau, infulecate pe furis, in goana, peste zi. Procesul, este similar situatiei, cand auzind ca vor lipsi unele produse alimentare, de pe piata, dai buzna, si-ti umpli camara, fara sa ai imediata nevoie de ele .
In lumina acestei ipoteze, cred ca au loc si manifestarile de lacomie, si emfaza, penibile, despre care ai vorbit tu, de parca ti le-as fi dictat eu. Incerc si eu, modalitati de explicitare a unor aberatii comportamentale mioritice. Daca se ignora micul dejun, se streseaza corpul, cu teama penuriei de calorii/hrana. Atunci, incepe sarabanda lacomiei si abuzurilor nerusinate, pe care pertinent, ai mentionat-o !
Toate cele bune !
Pingback: Adrian Nastase critica lipsa de competenta a Guvernului « Hai ca se poate!
uneori conteaza machiajul 🙂
Denissel,
Tocmai eram pe cale sa ma supar pe tine, ca ne-ai cam uitat. La care machiaj, te referi ?
Daca la cel de simularea nonlacomiei, este perfect. Ca atunci, cand simulezi nonviolenta; doar faptul nepromovarii ei si este benefic pentru toata lumea. Dar ia spune-mi, cand ai vorbit atat de sensibil despre batrana florareasa,erai machiat ? Chiar daca …mie mi-ai placut foarte mult. M-am si pronuntat parca, in comentariul facut.
Somn cu vise colorate !
cand am vorbit despre florareasa, eram cat se poate de natural. nu imi place machiajul. atat in online cat si in offline sunt la fel.
Dennis,
Cred ca erai natural, si daca mi-a placut, nu mai conteaza; pentruca nu sufar de persecutia banuielii; am raspuns cu o gluma, la ce mi s-a parut a fi o gluma, la tine. Vezi, asa-i in viata; ni se pare, reactionam, dupa impresie si gata, mondialul; este motivul pentru care-mi place sa discut cu subiect si predicat, chia daca, poate, par anost.
Bună dimineața Onule!
Ceea ce dorești nu se poate înfăptui… deoarece acei paraziți de care vorbești sunt puși pe căpătuială, cu siguranță niciun parlamentar ori senator nu a pus ceva la cutia milei și nici nu a donat în scopuri caritabile pentru sinistrați ori săracii țării noastre darămite să își piardă leafa pentru ca lucrurile să meargă spre bine… Aceștia nu sunt oameni sunt o adunătură de marionete dirijate de un păpușar din aceiași tagmă a excrocilor care nu urmăresc decât scopuri personale și vise prea-mărire… țara și problemele cu care aceasta se confruntă sunt trecute la și altele…
Sper ca lumea să se schimbe și actualii să devină peste noapte… o istorie tristă a acestui neam obidit, blagoslovit în ultimele decenii numai cu conducători de cea mai joasă speță…
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Cosmine,
Te cand mi-ai spus ca esti medic veterinar, ma uit la tine, cu alti ochi; ca vezi, sa consulti si sa tratezi fiinte care nu stiu sa puna ce le doare, cum ar fi bebelusii si necuvantatoarele, este o platforma intre om si divinitate; fara nici o complezenta!
Cat priveste posibilitatii infaptuirii dezideratului Salus populi, suprema lex esto; cand exista premisele unei infometari autopurificatoare, am incredere in informatia prin care orice invat si dezvat, au loc in circa trei saptamani; iar la noi, dupa caderea Motiunii, se pare, ca vor exista premisele, pentru ce aspir eu; adica, romanasii, vor avea la dispozitie, peste trei saptamani de dezvat naravuri, si invat paradigme de valoare. Cu alte cuvinte, in spirit optimist sarcastic, „tot raul spre bine”!
Ca doar, n-om vrea termenul de ieri!
Toate cele bune!
Toate bune!
Costin spune:
iulie 4, 2010 la 7:24 pm
Nu va fi dreptate in tarile foste comuniste, pina cind comunismul nu va fi interzis … daca nazismul si fascismul au fost interzise in lumea larga cu multa scrupulozitate, ce si cine opreste interzicerea si a comunismului ? auzeam ca fiind in vizita in Moldova, reprezentanti ai asa numitului grup al “stingii europene ” [foste si actuale partide comuniste din intreaga europa ,multe controlate sau sprijinite de moscova] au luat apararea simbolisticii comuniste … de amintit ca multi “stingisti” au vazut in occident comunismul la televizor , nu ca noi cei din “lagarul socialist “. Recent nu a fost aprobata o organizatiie numita “noua dreapta” , pe motiv ca ar avea simpatii fata de miscarea legionara din romania ce a existat cindva … sa fie atunci dreptate pentru toti , iar pcrm si simbolistica comunista sa fie scoase in afara legii .
amycommunications spune:
iulie 6, 2010 la 8:05 am
Este foarte adevărat ce agirmi, iar educaţia echităţii sociale are un rol fundamental. Dar dacă lumea care mai citeşte din cînd în cînd nu e în stare să înţeleagă nimic din Vasile Ernu, Prhan Pamuk, Dostoievski etc …ce să te fac i? Folosirea forţei este o soluţie prea bună ca să îi educin pe idioţi..însă ce să ne facem în cazul în care numai idioţii folosesc forţa (Băsescu şi membri P.D.-L) şi o fac împotriva celor care au mintit berechet şi sunbt f.diferiţi – diferite de ele – ei ?
Le dăm diplome şi funcţii ”de conducere” Elenei Băsescu, Andreei Marin, Mihaelei Rădulescu, Elena Udrea şi tinerilor la fel de ‘culţi ‘ precum sunt ele?
Că aşa-i în Romînia …iar lumea care dă premii de frumuseţe şi de talent (Concursul de Miss, Eurovision etc…) tuturor răsfăţatelor insignifiante …are vreo şansă să se preschimbe conform valorilor fundamentale-clasice ale omului, cîndva ?
1. Scuzaţi greşelile de ortografie (nu am de gramatică) însă cînd scriu pe blogfurile amicilor o fac, din lipsă de timp , la repezeală.
2. Pe lîngă Orhan Pamuk (vă recomand ‘Zăpada’ şi ”Cartea neagră”) nu trebuie uitat nicidecum Paolo Coelho..că tot vorbeam acuma de aceeaşi Mărie..uitaţi-vă rapid măcar pe cele 2 cărţi ale acestuia: ’11 minute’ şi ‘Învingătorul ia totul’ (a-propos de Rusia descrisă corect de către Anna Politvskaia, Vasile Ernu, Dostoievski, Ludmila Uliţkaia) …ziua mea de naştere a fost sărbătorită numai de către părinţi …drăguţi, dar fără bani şi sănătate …aşa că nu am apucat nici în ziua de azi să primesc buchetul de trandafiri roşii pe care i l-am cerut lui Titus, tortul alb în totalitate ! marca ‘Diplomat’ şi toate cărţile lui Kafka …apărute în Edit. Rao parkă..
Sufăr de reumatism la fel precum babele în timpurile ăstea ”schimbătoare” şi nu mai am kef nici de învăţat nici de nimica …deocamdată însă aştept sportul şi pe Eros …
Însă vă rog să nu vă îngrijoraţi: nu am nicidecum 900 ani şi nu am avut prin urmare timp să citesc în întregime cărţile acestea …cu toate acestea, uitîndu-mă atent, atenţie-şi făcînd şi puţină istorie şi psihologie socială …am înţeles totul îndată.
Deci, nu vă îngrijoraţi, amigos: măcar cîteva pagini să citeşti zilnic (aşa cum fac eu, adică) şi, de ai minte de la Natură (Dumnezeu nu îţi dă minte, credeţi-mă) înţelegi totul îndată. Tocmai de aceea persoane-şi ca dl. Gabriel Liiceanu, deşi nu au timp nici ei să citească în întregime cărţile, (dar nicidecum Patapievici-Cărtărescu-Tismăneanu) -înţeleg totul mai repede decît majoritatea şi le rămîne timp şi de afaceri şi de politică şi de viaţă conjugală…
Dar vă repet: ei-ele nu sunt singuri şi obligaţi să fie genii..ca mine d.e. Iar eu, deşi nu am crezut vreodată în zodii şi n-o voi face în vecii vecilor, totuşi în zodiacul floral sunt sub semnul ‘trandafirului’.
Ideea este să citiţi şi din cărţile lui Coelho …acestea 2: Despre o ţară actuală şi a 2-a, despre Rusia.
Ammy,
Bine-ai revenit !!!
Madi si eu, eram ingrijorati, de tacerea ta; ne intrebam daca esti sanatoasa, ca vezi, natura in justitia sa oarba, fiind prea multe de corectat fata de modelul de perfectiune, intentionat, dar lamentabil nereusit, este necrutatoare si face multe victime.
Ca ilustrare a celor spuse iti povestesc o patanie, din timpul cand aveam onoarea sa fiu asistent universitar: intr-o zi, cu priviri speriate, si voce soptita, la catedra unde functionam, a intrat un tanar firav, cu privirea frumos stralucitoare, care, cu un aer confidential, imi spune; domnu asistent, iar ma urmaresc; lasati-ma sa ma ascund in biroul dumneavoastra. Fiind 1 aprilie, mi-am zis ca este o pacaleala, si pentru ca-mi plac glumele ce-mi par inspirate, am intrat in joc: da mai, Sonele, cine, si unde sunt ?
Securistii, ma urmaresc pentru bunicii mei, care au fost legionari onorabili. Sunt dupa colt, zice el, si face un semn, cu mana indoita, urmarind parca latura cladirii,unde era coltul cu obsesia. Convins, spun: hai la ei, cati sunt? Si am iesit din catedra, cu el pitit in spatele meu, s-o incasez doar eu, in caz de ceva. La coltul vazut de el, nimeni. Ai dracului, ne-au vazut ca suntem doi, si au intins-o: lasi nenorociti. Cuprins de o vaga banuiala, dupa ce mi-a multumit, ne-am despartit, fiecare cu gandurile lui. Au trecut cateva saptamani, cand intr-o zi, un coleg de-al lui Sony, a venit emotionat, sa-mi spuna ca l-au umflat pe Sony.
Cine, mai, strig eu revoltat, si unde l-au dus ? Cum cine, cum unde ? De la Spital, la sectia de nebuni. L-am vizitat pe Sonel, si l-am gasit mai linistit; probabil, era bine sedat; nu-l mai urmareau securistii, si cu colegii de obsesii, se simtea in siguranta.
Ca la alte cateva saptamani, sa primim vestea uciderii lui de catre aceeasi colegi, care-l banuiau de securist mascat, infiltrat printre ei, la ordinul Securitatii, dat conducerii Spitalului respectiv. Nu-s convins, acum cand iti povestesc, daca ucigasii, nu erau de fapt niste securisti deghizati, in misiune !
Sunt de acord cu tine: Jos, comunismul ! Interdict mondial, nebuniei comunisto-securiste !
Oauu, spasiva, scuze dar nu prea am timp de scris săptămînile ăstea, mă ocup şi teoretic şi practic cu problematica logisticii internaţionale, pentru a ajuta intelectualele clasic-morale din Romînia, America (de Nord şi S.U.A) şi Europa Social-Democrată, să vină la putere throughout the world.
Pentru mai multe detalii, consultaţi siteul meu. Şi poate mă căutaţi pentru finanţare şi colaborări …zile foarte bune -adică să trăim al naibii de bine – să avem !
Punct.
Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 46 « Caius
Şi, fiindcă tocmai mi-am luat cîteva minute înainte de micuţa mea masă de prînz – acum la ora 16 p.m. – să vă mai spui cevaşi: tocmai venii de la cizmar – tot ăla din staţia de autobuz 300 lîngă Piaţa Chibrit – un om onest însă de-a dreptul şi de-a stîngul şi de-a centrul mărginit-şi-mi zise la fel ce îmi zise şi anu’ trecut pe cînd io dădeam vina pt.insuccesele mele formale pe Băsescu şi gaşca lui: îmi zise că, înainte de examen, să stau kuminte – să nu fac nimic şi nici să nu mă îndrăgostesc.
Mda, că tot zisei de dimineaţă de domnu’ Dostoievski şi-a lui ‘Fraţii Karmazov’ …în timp ce probam, un tînăr idiot şi nesimţit ne arăta ‘pantofi de firmă-pt. mireasă-cu tocuri cui-iar 2 tineri ţigani, pe drum, mi-au zis un ‘bau’. Săraca lume cu minte puţină …de ce să mă îngrijoreze că nu trăiţi bine, dacă tot pe idioţi îi credeţi şi acum ?
Auzi, să stau închisă în casă (asta mi s-a zis în fiecare an) – cu vecinii care mi-au urlat noaptea în cap înainte de oricare examen şi tinerii ‘viitori colegi şi concurenţi pe stradă etcaetera-şi neapărat: să n-am iubit, cumva! Şi am să intru, bineînţeles …dar numai de fac aşa !
Săracii de voi în minţi…
Şi ştiţi cu toţii bine că ce spun eu şi nu ce mint toţi şi toate care mă vor ”nebună” încă de acuma cca 6-7 ani, este verificabil: şi la poliţie şi în toate locurile unde nu se acceptă minciuna niciunui partid. Kulmea este că eu, înainte să intru de-a binelea în politikie, anunţam cu multă naivitate avocaţi, judecători, pe unii dt. părinţi şi alţii …simpli tineri pe care-i credeam prieteni, despre zilele mele de examen sau de interviu. Sau îi anunţau alţii, cîteodată, în locul meu.
Aşadar, credeţi că mai e oare nevoie să nu-i urăsc, mai ales după ce am văzut aseară, în emisiunea aceea de la Prima TV, cît de misogini şi mult invidioşi sunt toţi tinerii masculi care se dau (*beep – aici am sters io ca sarise calu’ 😀 ) … în Parlament şi au tupeul să îşi bîrfească colegele, la tembelizor ???
Atuncea lasă-mă să vi explicitez academiceşte, bre: se dau p….i(subst. la plural al unui organ animal masculin şi care este plasat pe locul al 2lea la nivelul excitaţiei senzoriale al întregului organism..) sunt obosită..ie mai bini aşa?
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Imagini senine și flori în balcoanele mele
am intrat, de cum am venit sa citesc „frumosul din om”. am si comentat putin.
acum apar aici ca sa spun ca e interesanta abordarea aceasta cu teoria/ legea viului. o sa ma mai gandesc la asta.
si sa iti spun ca poti sa imi spui cum vrei, chiar si in vorbe de alint, chiar si pe numele meu real, rasucit, inverzit, inflorit.
copilul alintat are 100 de nume, nu? asa e si pisicuta mea.
Pisicuto,
Legea viului, i-am spus eu, dar anatomo-fiziologic, este o realitate. Merita aplecat asupra ei, pentru deslusirea esentei afirmatie tale reusite.
Cat priveste un nume potrivit, ma simt depasit; raman tot la realitatea palpabila; are parca un anume farmec discret, pe care e pacat sa il imprastii.
Ti-as ura Noapte Dobrogeana, cea mai draga mie; cand bolta azurie, coborata parca din 1001 de nopti, te mangaie, in licariri de stele …
de la mine o noapte de langa tampla de munte. usor albita de zapezile ce mai dorm cuminti, confundandu-se cu lumina lunii, in causul palmei.
Pisicuto,
Urarea ta, de tampla de munte, m-a insotit in noapte; iar azi, lumina lunii, din causul palmei tale, a sclipit sub forma unui gand, cules de pe spatele unei pisici rasfatate de mangaierile mele; in timp ce ma alinta cu torsul ei calin, m-am intrebat subit, de nu cumva-mi vorbesti tu; si m-am simtit un ghiocel, in asteptarea eliberarii de sub mangaierea linistita a zapezilor dormind cuminti,cum le-ai descris.
Ce bine-ar fi ca lumea, sa se confunde cu infatisarea lirismului tau !
O zi, pe masura, tie, Fantezie !
Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 49 « Ana Usca
Pingback: Ocupată « Nataşa
Pingback: STRIG URAAAA « Hai ca se poate!
onule, pe ziua de astazi iti trimit un zambet de sub dantelele ploii. ador ploaia in toate formele ei (mocaneasca sau repezita, cuminte sau tumultuoasa) pentru ca o asociez cu spalatul albiturilor in vremuri adanci, in albii de rau idilice. gesturi insotite de cantec.
frumoasa intoarcere de metafora mi-ai daruit si nu ma incumet sa tin piept, ci doar sa imbratisez frumosul din gand, din cuvant.
o singura vorba inca, inainte sa ma intorc in jocurile cotidianului: candva, la inceputurile unei dragi si fabuloase prietenii, tesuta la distanta geografica, dar in apropiere de bataie de inima, ea, prietena mea ema, imi scria adesea ca de cand ma stie, multe pisici ii atin calea, privind-o. pe una chiar o adoptase oarecum, se invatase sa umble cu plicuri de whiskas in poseta, pregatita pentru intalnirile cu ea. ei ii oferea hrana pentru trup si mie, cea mai neinsemnata pisica a gandului, imi daruise loc in inima ei.
Pisicuto,
Frumoasa intoarcere, ti se datoreaza; e meritul tau. Am sa-ti povestesc insa altceva, acum; spre seara, la usa blocului, o pisica din maidanezele mele, ma intampina cu strigate sfasietoare. Mi se pare ciudat, ma uit la ea si vad ca nascuse un pisoias; iau o cutie de pantofi, pun o batista pe fundul ei, si prudent sa nu ma muste, iau puiul si-l asez in cutie, iar pe mamica o iau cu precautie in maini si o duc in casa scarii, intr-un loc adapostit; alaturi, asez cutia cu puisorul.
Mai tarziu, uitandu-ma sa vad ce face, am mai gasit parca ,inca unul sau doi, ca a doua zi sa fi disparut cu totii, ii dusese in loc mai sigur; au aparut maricei, de nu stiu unde.
Povestea este un argument despre prudenta exemplara a acestor mame devotate, in a-si asigura progeniturile. Cineva, observandu-ma, m-a intrebat de ce m-am facut inginer, si nu profesor de stiinte naturale. I-am raspuns in gand, printr-o intrebare : de ce preotul Darwin, a plecat in expeditie; de ce Gogol s-a facut medic ?
O seara, la fel de frumoasa, ca sufletul tau !
multumesc de poveste. (acum am picat acasa, la timp pentru mannschaft 😉 )
seara buna si tie. iarta-mi lipsa de cuvinte, s-obosita.
doar atat: si eu m-am facut economist, cand m-am dorit creator de parfumuri, creator de metafore.
uneori viata alege pentru noi… cred.
Frumoase dorinte ! Esente de frumos !
Viata a ales, dar a pastrat bucuria viului.
Admiratie, aleasa !
cate palarii ……poti deschide un …*proper topper* 😉
vara frumoasa !!!
Soapta….,
Nevisata apreciere, daca bine am inteles. Multumesc si mai astept adierea ta!
Pingback: De ce ii uraste asa de mult Basescu pe pensionari si pe ziaristi? « Hai ca se poate!
Pingback: Viata furata « Cati Lupaşcu. În oraşul de cuvinte
Buna ziua.
Sunt prieten cu TEO si va recomandat pentru link exchange. Dupa ce ma cititi sper sa va fac o impresie buna.
Societate,
Recomandarea lui Theo, este garantia unei impresii desavarsite! Multumim, Madi si Onu, pentru Onoare!
Toate cele bune!
Scuze, nu m-am gandit le TEO Negura, din Olimp!
Şi eu ce mă fac, dacă de acum mai bine de 1 an am crezut că am găsit diplomatul perfect în cadrul M.A.E. iar Videanu şi-a trimis ”copiii” care se pupă cu animalele-pisici, cîini etc – în bot, ca să mă împiedice să iau ceea ce este al meu, în fapt ? (Şi nici voi nu îmi postaţi comentariul pe blogul dl.Năstase, deşi ar trebui, de n-aţi fi demagogi şi populişti tembeli şi voi …) sunt obişnuită să fiu muşcată periodic de egoismul tîmpeniei tuturor, nu vă îngrijoraţi …chiar de n-am mai fost plecată în vacanţă şi nici nu mi-am mai reînnoit garderoba plus n-am mai avut ”iubit” din prima facultate …Eu !
Şi bineînţeles, v-am mai zis că am molte cose di îmbrăcăminte de pe cînd avream vreo 19 ani …acum am PUŢIN PESTE 31 …VĂ ROG SCUZATE-MI CĂ MI-AM SCHIMBAT ÎNCĂLŢĂMINTEA, DE ATUNCI !
Amy, dar esti adorabila !
Tu crezi ca in ochii nostri, valoarea ta sta in iubiti, rochii si incaltaminte ? Tu vrei sa ne epatezi, dar nu vedem de ce; valoarea ta implicita, sta in scrierile tale si nu in catrafusele despre care ne vorbesti.
Apropo, talia ta, este tot ca la 31 de ani ? Ca dintr-o poza de-a ta, ai, fara nici o lauda, mijlocel de libelula. Si daca trupusorul, ti-e la fel de vioi ca spiritul, atunci, pur si simplu, devii coplesitoare.
Nu se intelege, de ce ne invinuiesti ca te moderam. Nu ne-am lipsi de placerea comentariilor tale, asa ca te rugam, nu ne acuza pe nedrept !
Madi si Onu, ai tai admiratori !
Pingback: Isarescu: Tezaurul se afla in beciul BNR « Societate
Mulţumesc din tot sufletul, am realizat cu cine comunic pe acest blog !
Cu toate acestea, sunt nevoită să mă repet: exact cum am mai afirmat cîndva, tot sper cum comentariile mele la acuzaţiile care mi se aduc – de către ţigani şi mahalagiii impotenţi şi susţinătoarele lor (sincer, vă rog să mă iertaţi dar educaţia americană pe care am primit-o numai aici în Romînia m-a învăţat să fiu concisă în orice moment): vor avea efectul politic individual-personal şi privat scontat.
De fapt am vrut să îmi exprim suferinţa că, deşi arăt şi acum la cei 31 ani precum atunci cînd eram micuţă, nu am nici haine, nici încălţăminte (drepturile mele de om şi de femeie, în definitiv) şi mai ales: nu am iubit. Cu toate că m-am îndrăgostit de cineva în Ministerul de Externe – pe loc – acum mult timp şi îmi plac şi alţii din P.S.D. Insă Videanu şi-a bătut joc de mine cu ”copiii” lui şi alţii ca el …
Şi numai eu am dat continuu şi cel mai mult şi am fost furată permanent şi nerecompensată corect – conform drepturilor omului – nici pînă acum.
Iertare, m-am grăbit şi am combinat 2 destinatari din lipsă de timp, însă completarea aceea cu ”demagogie şi populism” era numai pentru domnul Adrian Năstase & com.*de ani de zile, dînsul şi ţigani – băseşti – udre – boci – videni – medici etc… ştiu şi controlează ceea ce fac eu în orişice momemt !
Drepturile mele la viaţă privată, unde or fi fost vreodată mă întreb ?
Amycomm,
Parca un inceput de intelegere se contureaza …
Stii insa ce spunea Voltaire editorilor sai: daca nu va definiti termenii; nu ne vom intelege; iar noi vrem sa palpam, la nivel afectiv, filonul tau sufletesc, in stare pura; dar, vai, ca orice minereu, este prea incarcat de material neaurife r!
Parerea noastra este ca si Nastase, isi are frustrarile sale; dar e prea abil, sa si le manifeste, printr-un limbaj inadecvat staturii sale spirituale. Cunosti vorba, aurul, si in colb, straluceste !
Cat despre ce mai vorbesti, este dreptul tau, sa umbli prin tarate, daca iti face placere !
Mulţumesc pt. răspuns, însă am înţeles abilitatea dlui A.Năstase, motiv pt.care, de altfel, îl şi plac. Cît despre tărîţe, kestiunea trebuie privită asemeni ca în ”Privighetoarea şi trandafirul” a lui Oscar Wilde, aşa că nu vă grăbiţi să mă judecaţi pe mine întîi, vă rog !
Amycomm, din prietenie !
Ne crezi prietenii tai, care te simpatizeaza, si se raporteaza in consecinta ?
Tu de ce crezi, ca ti-am vorbit de tarate ?
Pentru ca am avut senzatia din parte-ti, a unei inclinatii catre duritati, de limbaj, care crede-ne, la statura ta spirituala, nu cade bine.
Viata nu este literatura; viata este „aici si acum”; este prezentul neratat, savurat in toata plenitudinea trairii clipei.Asta era talcul atentionarii asupra taratelor.
Cu bine, musafir special !
Dragii mei prieteni virtuali, nu mă înţelegeţi greşit vă rog, însă viaţa m-a făcut să mă ”developp myself” cu multă duritate, în multe dte clipele vieţii. Clipele ăstea pe care nu le-am gustat pînă acum nu din vreo cauză diciamo ”psihologică-personală”, dar în principiu din cauza politikiei care şi-a întins tentaculele pînă la nivelul colţului străzii, etc.
Îl ascult acum pe Eros Ramazotti şi mă rog – aşa, generally speaking, la Natură – să nu plouă, să am loc liber exact în mijlocul gazonului A la care am procurat bilet şi să ne simţim aşa de bine încît moşul Ramazotti să nu mă piardă din priviri nici o secundă…
Însă negociere înseamnă blending together şi eu am învăţat multe de la diplomaţii americani.şi de la dl. deputat I.Popa.cu toate că, in private, sunt o pisică sensibilă (şi reumatică precum o babă) 😀 care îşi doreşte să fie luată în braţe şi alintată … 😀 😀 😀
Vă rog doriţi-mi succes şi cooperare fructuoasă cu cine trebuie-şi voi, şi dl. A. Năstase şi dl. Ion Iliescu şi dl. Crin Antonescu şi alţii (fără misogini avocaţi cu mamele acestora şi fără fufe, popi şi medici): pentru că eu – şi nu altele şi alţii – îl merit şi am demonstrat-o mult mai mult decît trebuie.
Chiar nu am vreme acum-sunt pe ultima sută de m.cu învăţatul şi sunt extrem de serioasă şi ‘pornită’ pt. afacerea mea în domeniul ‘egalităţii de şanse: am să fac pt. Ziare.com (sper ca în weekend) un articol-traducere explicitată a doc. no.2 din pagina mea de Say-No-to-Violence. Vorbim mai mult, atuncea !
P.S. Ştiţi cine sunt eu, prieteni ? Eu sunt cea care crede că simţurile, deşi trebuie şi pot să fie educate, primează intelectului. Aşa încît, eu sunt aceea care are nevoie să găsească persoana şi persoanele care corespund versurilor ”Parla con me” ale lui Eros.
Arrivederci et parliamo …doppo !
Şi, încă un lucru: femeia trebuie să fie ajutată – şi să se împerecheze şi să fie ea însăşi… şi nu copiii, babele, moşnegii, în primul rînd: e legea firii, care trebuieşte respectată!
Însă nu vreau să îl re-amintesc pe Francois Villon, căci popii ortodoxi nu vor fi în stare de altceva vreodată, în afară de misoginism şi egoisme pronunţate. Rămîneţi salutti, cu tot cu copiii voştri !
Ammy,
dar tu spui un lucru f interesant: se poate imperechere fara femeie, fara ajutorul/acceptul ei?
Imperecherea este un acord,o bucurie reciproca, la care ambii parteneri isi aduc obolul. Cred ca va trebui sa ne explici, la ce te-ai gandit!
Nu ti-am raspuns ieri, intelegand ca esti destul de ocupata, si reciprocitatea dialogului, este conditia „sine qua non”, a blogului nostru. La fel ca „Pacta sunt servanda”, pe frontispiciul sediului ONU.
Cu aceeasi prietenie, Madi si Onu!
Mulţumesc şi nu vreau să fiu cumva nepoliticoasă, însă vă rog să vă puneţi în situaţia reală a inegalităţii de şanse, în care ne aflăm şi pe acest blog: suntem cu toţii de aici deştepţi, frumoşi, etcaetera, însă eu sunt şi sigură şi disperată să îmi reuşească şi mie ceva(vă rog faceţi ce v-am rugat pe Facebook-Wall ca să mă ajutaţi în campania mea feministă)şi deci, sunt obligată să le fac eu singură -şi americanii tehnicieni şi diplomaţi la celălalt capăt al Globului-pe toate, exact cum scrie în cărţi. Vă rog, înţelegeţi-mă şi ajutaţi-mă voi pe mine mai concret şi mai mult..că tot discutăm noi din cărţile dlui deputat Ioan Popa, acum. Dă, Doamne, să nu mă plouă la Eros şi să stau-de la distanţă-bot în bot şi privire în privire cu el. Acum, sunt la şters praful în casă şi curăţenia săptămînală. O zi frumoasă ne doresc!!
zic buna dimineata.
ieri am absentat de la apel, doar pentru ca o intalnire neprevazuta m-a ravasit. pe strada unde avem sediul aveam zilnic intalnire cu un motanel portocaliu si tigrat. il admiram si ii zambeam cu drag. ieri l-am vazut pret de cateva secunde si s-a ferit de mine. avea o ureche sfasiata, era slabanog, ii lipsea zgarda de la gat. am plans si m-a urmarit imaginea lui toata ziua.
voiam sa scriu si eu, ca tot omul, un post nou, creionasem deja o idee, acum am nisip in loc de cuvinte.
si ma bate gandul sa-l caut pe motanel, sa-i duc ceva de mancare. si sa plang.
Pingback: Pensiile si ajutorul de somaj impozitate, Curtea Constitutionala atacata « Hai ca se poate!
Pisicuto,
Iti inteleg tulburarea sufleteasca, dar sa stii, tigrisorul portocaliu, sigur este victima luptei lor barbatesti, pisicesti; un caz similar, am avut eu: nu de ureche, ci de fata sfartecata, pentru una din mamicile de care am povestit.
Incearca sa te detasezi, este legea firii, nevoia de perpetuarea speciei. In acele momente, incrancenarea imperecherii este atat de darza, incat parc-ar fi drogati; nu simt durere, ranire, frustrare, teama;. Alearga pur si simplu dupa pisici, parca ar fi programati. Asa, ca din prietenia, care se zamisleste, te rog nu fi trista; viata, ca energie, curge, ocolind obstacolele ivite, cu intelepciunea conservarii speciei.
Scrie postul intentionat, asterne ganduri si trairi, imbraca-le in metaforele tale reusite; concentrarea asupra lor, va estompa emotiile negative, te va insenina, spre binele lui Naomi.
Cu bine, si spor la scris !
😀
noapte lina, onule! noapte lina, in deplina liniste. imi trece prin minte si ma infioara noaptea din gradina ghetsemani. linistea aceea a Mielului. nu ma gandesc la ce a urmat, la ceea ce stia ca va urma, doar la linistea aceea nepamanteana, dintre maslini. pe ea o iau ca pe o paine si o impart..
Cami,
La tors lin, de Pisicuta,
Am dormit, ca nou nascut,
Ce placere e lectura,
De comentariu- suflet, facut!
Pingback: MOŞUL « M's blog
Pingback: Daca Basescu ar fi fost primul si singurul presedinte al Romaniei dupa Revolutie « Hai ca se poate!
Am vazut ca sunteti suparat pe mine, eu am mai trimis niste comentarii la dvs care vad ca nu apar, oricum eu va multumesc ca m-ati acceptat si imi cer scuze daca nu am intrat asa des online.
http://societate.wordpress.com/2010/06/30/leul-miauna-in-fata-euroinundatii-in-toata-taracriza-saracie/#comments
Cititi aici…raspunsul meu dupa ce am luat legatura cu dvs., ca sa nu fiu inteles gresit.
O zi buna.
Pingback: Cu genunchiu-ntr-o istorie cu… veleitari « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
Pingback: Albert Lozeau (1878-1924) – Colbul zilei « Orfiv
Bună …diciamo dimineaţa.
Citiţi aici vă rog ca să vedeţi de ce-şi la concerte şi în absolut toate situaţiile-numai unele fete sunt drăguţe, femeile sunt nişte inculte rele iar băieţii şi puştanii se poartă precum nişte golani retardaţi inapabili să găndească măcar: http://amycommunications.blogspot.com/2010/07/feminismul-meu-si-declaratia.html
Pingback: De ce ii uraste asa de mult Basescu pe pensionari si pe ziaristi?
Pingback: STRIG URAAAA
Pingback: Adrian Nastase critica lipsa de competenta a Guvernului