Scriu sub efectul impresiei penibile lăsate de îmbulzeala animalică, petrecută la pomana făcută cu ocazia Hramului bisericii Sfântul Spiridon din Galaţi.
Şi mi-amintesc vorbele maestrului Victor Rebengiuc: „Suntem un neam de pomanagii !”
Pentru moment, m-a deranjat brutalitatea afirmaţiei, poate şi din bruma de demnitate, ca să nu aparţinem unei asemenea etichetări. Dar vai, Doamne…, fapte disparate, petrecute în gloatele locale, disperate să prindă un pumn de colivă, să cumpere câteva tigăi la preţ promoţional, să înşface un recipient gratuit de agheasmă, să …
Dar n-am să încerc o prezentare exhaustivă a momentelor de cerşetorie, din manifestarea semenilor noştri, când se iveşte ocazia căpătuielii gratuite.
Poate este o maladie, precum ipohondria, cleptomania, suicidul, tendinţa către văicăreală, de sperjur suburban („să moară mama, dacă te mint”), înclinarea de a fi compătimit, sau nevoia de a-şi vinde trupul.
Fenomenul implică îngrijorător, două aspecte: primul, acela de a fi exploatat în scopuri ariviste, de către simpatizanţii Opoziţiei, împotriva Puterii, care şi aşa, nu dă doi bani pe ea !
Iar altul, că nu suntem un popor cu credinţa de Dumnezeu, care, ne cere prin slujbaşii săi, Clerul, să ne respectăm semenii, ca pe Creaţia Domnului.
Draci, îmi vine să strig, după ce am văzut cum se călcau în picioare, pentru un bob de colivă, azi la Galaţi. Şi multe alte atrocităţi, pe care nu le mai repet. Laitmotivul, că sărăcia îi îndeamnă pe unii, la asemenea comportament, este aidoma pretextului, că fiind sub efectul influenţei alcoolului, infractorul nu era în deplinătatea facultăţilor sale psiho-mentale în momentul săvârşirii faptei.
Poate că un rol formator, pozitiv, ar reveni mediei vizuale, în a nu mai stimula asemenea manifestări, nedemne uman,sub pretextul sărăciei.
Madi şi Onu
Madi şi Onu Blog 