Nu-mi mai deschid cont pe Facebook

Nu am cont pe Facebook.

Mi se pare inutil.Mă bătea gândul să-mi deschid şi eu unul, să fiu chipurile, în rând cu toată lumea.

În ultimul timp, mi-am schimbat părerea despre sine.

Asta nu înseamnă că am prejudecăţi.

Ci pur şi simplu, introspecţia personală, mi-a deschis ochii, cum că nu e mare lucru de capul meu, chiar dacă sunt adeptul ideologiei liberale, şi l-am votat pe Preşedintele Iohannis.

Dezamăgirea mea asupră-mi, a început de la votul Senatului de ieri, care nu a încuviinţat judecarea senatorului PSD, Dan Şova, sub stare de reţinere.

Eram indiferent faţă de decizia senatorială, considerând că nu este vorba de împiedecarea desfăşurării actului de justiţie.

Ba între timp, eram fălos cu mine însumi, când am auzit că şi pe nişte postări de pe fb, s-a exprimat o îngrijorare similară.

Nu mai vorbesc de protestatarii de pe stradă, revoltaţi foc.

Mi-am zis, în sinea mea:

Sunt anti PSD-işti ca şi mine, vor demolarea cât mai rapidă a guvernului, şi îi înţeleg.

Azi noapte însă, vrăbiuţa mea fermecată mi-a venit în vis şi mi-a ciripit.

–„Nu te împăuna, nu ai dreptate. E o manipulare pentru cei de bună credinţă. Am mai zburat şi eu prin Înalturi, şi uite ce am aflat:

–„ Actul de justiţie se poate desfăşura în continuare, fără nici o oprelişte.

Deosebirea este că suspectul rămâne în libertate, şi poate să –şi dovedească mai operativ nevinovăţia.

Pe cât timp, în stare de reţinere, este probabil privat de libertatea de a-şi aduna probele care să-l dezvinovăţească.

Cu alte cuvinte, după ce am auzit şi eu prin zone crepusculare, mai apropiate de înţelegerea supremă,

Senatul a contribuit , prin măsura luată, la o mai operativă desfăşurare a actului de justiţie, care oricum se desfăşoară corect în Ţara noastră.

Ia imaginează -ţi tu, că dacă eu nu eram vrăbiuţa ta vrăjită, să încerc să te luminez, cum gândeai în continuare?

Sau poate te găseam lângă protestatarii din stradă, care săracii n-au nici o vină, dacă nu-i ajută mintea.

Ca şi pe tine, de altfel!”

Recunoscător, am vrut să o sărut pe ochişorul ei gălbui, dar sprinţară cum îi este firea, s-a eschivat, şi a dispărut.

Încă nu sunt convins că are dreptate, dar ciripiturile ei au o logică de bun simţ.

Astfel, mi-am recâştigat încrederea în Parlament, şi voi vota în continuare, pentru că avem nevoie de EL, societăţii omeneşti îi trebuie un echilibru, care nu îi poate dăuna.

Fie şi în momente „aberante”, ca în cazul Şova.

Onu

 

Ştia ceva, Preşedintele !

Motto:

„Şi iatã monarhia şi monarhii,
Cari stând pe tron , cu cãpãţâna plinã
De-ale ‘nãlţimii fumuri , cred acum
C-ar fi domnind din graţia divinã.
Vã înşelaţi , o regilor prea buni”

Petofi Şandor – „Momâi şi momâlăi”

Gafa de proporţii a unui domn, zis Duda, privind “bazaconia de constituţie” şi reacţia de înfierare a acesteia, de către preşedintele Băsescu, a trecut prin Antena 3, precum hărmălaia canină, care însoţea altădată, ursarii veniţi prin sate.

Nu cred să fie nevoie să explic insulta ce mi-a fost adusă de acest favorit al soartei. A fost ca atunci, când un boschetar, întunecat de nespălat, înciudat pe statutul meu de intelectual, mi-a strigat, plin de venin: ”băi inginerule!”  Deunăzi, un vecin, căruia încercam să-i exprim un punct personal de vedere, mi-a strigat cu un aer revoluţionar: “băi comunistule !”.

Probabil, după acest post, mi se va striga:”băi pupăciosule !”

De fapt, ce vreau să spun, învârtindu-mă în jurul cozii ?

A…, da, este doar o reacţie la faptul că se încearcă să fiu prostit, uzând-se de libertăţile de exprimare. Ideea postului, mi-a dat-o Oana Stancu, cometa sosită de pe galaxia Realitatea TV.

De felul meu, sunt feminist, dar când o femeie exagerează, mă mâhnesc tare rău, deşi  reuşesc să-mi exprim surpriza, în manieră goetheană. Aşadar, tristeţe mare, pe justiţiara Oana Stancu, pentru corecţia făcută de  domnul Băsescu, asupra blasfemiei : “bazaconia de constituţie“ . Şi după cum arătam în postul meu: ”Pistolarii verbali Iliescu şi Băsescu”, domnul Băsescu are capacitatea exprimării punctuale; ceva în genul : “punct ochit, punct lovit”. Aşa că o cred pe ziarista respectivă, că i-o fi zis-o tare,  acelui injurios, Duda, la a cărui gafă verbală,  reporterul Mihai Gadea nu a schiţat nici o reacţie , cum  face faţă de de CNA. În ceea ce mă priveşte, aveam o oarece bănuială asupra insistenţei  liberale subite, ca în Parlament, să se citească un discurs, autoomagial, de către ex-regale Mihai. Mi-am frunzărit biblioteca, şi vă mărturisec: din cele spicuite, mi-a venit ideea titlului. Iată datele:

La 26 martie1881: Parlamentul votează transformarea României în regat;  Carol I se va încorona rege la 22 mai, acelaşi an. Anii au trecut.

La20 iulie 1927, moare regale Ferdinand I. Nepotul său, Mihai, este proclamat rege. Regenţa aleasă la 4 ianuarie 1926 pentru perioada  minoratului acestuia începe să-şi exercite atribuţiile. (Pentru cei care nu cunosc, la 4 ianuarie 1926,Parlamentul votează îndepărtarea prinţului Carol de la succesiune (“Actul de la 4 ianuarie”) şi recunoaşterea prinţului Mihai ca principe moştenitor al României. Pe timpul minoratului lui Mihai s-a instituit o regenţă formată din patriarhul Miron Cristea, preşedintele Înaltei Curţi de casaţie, Gheorghe Buzdugan, şi prinţul Nicolae de Hohenzollern).

Nota autorului: “Gurile tendenţioase comuniste au afirmat că prin acest act politic, liberalii (la acea dată, prim ministru era Ion I. C. Brătianu) sperau să-şi întărească şi mai mult poziţiile politice”.

 La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I abdică. Prezentul se cunoaşte.

 Crin Antonescu, într-un cadru privat, s-a pronunţat în favoarea monarhiei în România.

USL se dovedeşte incapabilă să schimbe democratic, actuala Putere. Au urmat aprecierile, probabil deliberat, lipsite de tact, ale Preşedintelui. Intuise, sau aflase ceva, prea erau ca la Fight Klub.

 Aş spune, că a procedat precum Sun Tzu care afirmă:

” Întreaga artă a războiului este bazată pe înşelătorie”. A mers până la a simula iraţionalul, provocând indiscreţie  în fieful inamicului. A declanşat prin cineva, secvenţa cu  discursul omagial în Parlament. Ex-premierul, care a luat mereu plasă, a înghiţit nada. A propus momentul omagial în Parlament. Reacţii pro şi contra. Refuzul iniţial al PDL  a descoperit  verigile slabe, de care să se ferească. PNL a  înghiţit cârligul. Deconspirarea a fost absolută: Parlament, liberali, “bazaconie de Constituţie”. S-a edificat asupra mişcărilor, pe care le intuise, sau poate le aflase. Constituţia României, tratată de acel Duda, de la Palat, ca o “bazaconie” a devenit bumerang, în avantajul celui  care a fost mai inteligent, mai informat.

Personal, am un sentiment de deja-vu istoric. Prima etapă, etapa decisivă s-a consumat. Acu…, pe bune, nu văd ce finalitate ar fi avut  iluzia de o clipă.

PS: Spre  a evita confuzii de interpretare, aş fi plăcut impresionat, ca Preşedintele României, în perspectivă…, Crin Antonescu,  să îşi cedeze prerogativele, Casei Regale.

Ar fi o dovadă inimitabilă de ataşament patriotic.

              Madi şi Onu