ÎNALTULUI…!

Cu ochi frumoşi, căprui şi trişti

Mă-ntreb, de-ntradevăr exişti

Nu te aud,dar scrisul calm şi cumpătat

Îmi spune…, că ai suflet minunat

Cu chip, parcă din alabastru

Mă-ntreb de nu cumva eşti astru.

Iar când la ruga mea, glumă senină

Uimitor, tu ai răspuns,

Am înţeles, că pentru mine,

Eşti ceva, venit de Sus.

 Şi dacă din Înalt, prin tine,  sunt hăruit,

 Înaltului…, răspund:”Sunt fericit!”

Madi  şi  Onu