Liniștea alimentară

Uneori, cred că a fi ignorant este infinit mai bine, pentru liniștea sufletească.
Spre pildă, îmi place să citesc despre alimentație.
Mă face mai prudent, în privința unor abuzuri alimentare, sau chiar să previn idei trăznite, care-mi fulgeră prin cap, asupra unor modalități de hrană.
Una, spre exemplu, ar fi fost, să consum mai mult gluten.
Începusem planul, deja, cu pâine, franzelă, biscuiți, merdenele,umplute cu o brânză, așa zisă de vaci, dar mai mult făinoasă, etc.
Mai mult, apetitul pentru lectură a început să crească, parcă exagerat, iar eu i-am dat curs.
Aci, aș devia puțin de la subiect, subliniind, că m-am gândit la acest apetit crescut, ca la un memento grijuliu, din partea intuiției. Continuând să citesc, am dat peste câteva mențiuni îngrijorătoare, referitoare la pericolul real al glutenului, asupra sănătății noastre intestinale, intestin care, la rândul său, ar fi un reglator al fiziologiei, în general. Inclusiv a celei cerebrale. Cam greu, pentru mine, neinițiatul.
Cert este, că am intrat la grijă, privind un potențial pericol, din partea glutenului. Și astăzi am și luat măsura prevenirii acestuia, dejunând , chiar în timp ce scriu, două, merdenele gigantice, îndopate cu ceva, părând a fi brânză proaspătă de vaci.
Ei, fie ce-o fi! Că și ele, chiar foioase, tot gust de pâine, sau de gluten, au .
Dar rămâne iluzia deciziei, de a fi renunțat la abuzul de gluten.
Ca mai toate deciziile mele, patriotice.
Onu