Durerile Facerii

Sunt insomniac, de când mă știu. Mi-am moștenit fidel, Mama. Dar Dânsa era condiționată de profesie-Moașă. Când ne era somnul mai dulce, la miez de noapte, bătea Țăranul la ușă și striga:
-Coană Moașeo, Lina e-n dureri! Iar mămica, își lua cele necesare,după o scurtă discuție cu musafirul, ne săruta și pleca lângă țăran, spre satul unde locuia LINA, prinsă de durerile Facerii.Trezit, cu somnul speriat, deseori, nu mai adormeam până la ivirea zorilor, frământat de , ce-or fi alea, durerile facerii?
De ce, eu nu am dureri, când fac ceva?
Nedumerit, mi-am spus, că probabil nu e treabă de copil, și am renunțat la curiozități. Am înțeles mult mai târziu, când a trebuit să sun la Maternitate, pentru că pe Viorica, o apucaseră aceleași misterioase dureri,ale nașterii.
Frumoasă și interesantă copilărie, am avut, gândindu-mă la aceste tainice frământări, cu durerile faceriii.
Anii au trecut, mama s-a pensionat și nopțile au devenit mai liniștite, fără țărani la ușă, în miez de noapte, că pe femeia lor, au apucat-o durerile facerii. Probabil, că, mămica, la înscrierea la Școala Specială de Moașe, din Bârlad, nu știa ce viață de nopți de trudă o vor aștepta.
Pentru că, nu-i de glumit,cu Durerile facerii!
Dar insomnia căpătată, a rămas.
Acum, de când a apărut televizorul, locul țăranilor care-mi tulburau somnul copilăriei, l-au luat Mihai Gâdea și echipa lui.
Onu

Publicitate