Telepercepţie II

 – Madi, am încheiat postul Telepercepţie, cu promisiunea ta, de a vorbi despre proprietăţile de apărare ale sângelui. Te pot ruga, să continui dezvoltarea acestei idei, tot atât de simplu şi clar ?

– Da, Onu, să încercăm, e un aspect medical pasionant, şi ne va ajuta să înţelegem semnificaţia apărării sănătăţii, a dietei individualizate (pe grupe sanguine). Şi poate, cu ocazia înfăptuirii aforismului ”mens sana in corpore sano” să-i descoperim valenţe cu importanţă de destin !

În sensul că sănătatea prosperă, poate ajuta luarea unor decizii inspirate economico-financiar, în existenţa fiecăruia şi finalizarea lor optimă ?

– Desigur, nu mai repetăm, lăsăm vizitatorilor plăcerea de a savura şansa, de a-şi hotărî singuri soarta, în deplinătatea puterii psihosomatice revigorate de efectele dietei individualizate.

Deci, se ştie, că prin componentele sale, sângele îndeplineşte un rol foarte important, în apărarea organismului nostru, contra microorganismelor producătoare de boli, adică, îi conferă o rezistenţă, care împiedică îmbolnăvirea. Şi această  stare de rezistenţă se numeşte imunitate.

– Dar, de ce sunt dăunătoare aceste microorganisme ?

– Simplu, în timpul vieţii lor, ca orice organism viu, acestea produc nişte deşeuri numite toxine, pentru că ele acţionează ca o otravă, ce se manifestă  prin simptomele bolii, denumită  corespunzător, de ştiinţa medicală . Aşa că, este mai uşor, să fie prevenită instalarea factorului patogen (de producere a simptomelor specifice bolii respective), iar dacă acesta, s-a instalat, să se acţioneze  în direcţia îndepărtării toxinelor produse de el.

Înainte de a continua, trebuie spus, că în sânge pe lângă eritrocite (globule roşii sau hematii) există şi alte celule, un fel de eritrocite, mai mari, fără hemoglobină. Spre deosebire de eritrocite , au forma schimbătoare, fapt ce le permite o deplasare rapidă, şi capacitatea de a trece uşor, prin peretele capilarelor, ajungând astfel, la toate celulele corpului. Principala caracteristică a celulelor albe (fără hemoglobină), este că datorită formei lor variabile, pot ingera diferite particule, organice, în special, bacterii, pe care le digeră, proces numit fagocitoză; de la care, leucocitele se mai numesc fagocite.

– Bine, dar atunci, nu există pericolul, de a ne mânca propriile celule ?

– Nu, Fagocitoza are un caracter selectiv, în cadrul căruia, nu sunt fagocitate şi celulele vii ale aceluiaşi organism. Leucocitele, printr-un proces biochimic specific, sunt atrase de microorganism, şi de toxinele produse de el, îl ingeră şi îl digeră.

 Aş mai adăuga, pentru o accentuare a rolului vital al enzimelor, (despre care am vorbit în postul: ”Elixirul vitalităţii III” din 24.05.2010), că digestia microorganismelor şi a produselor lor metabolice, este posibilă, datorită a numeroase enzime, în special proteaze, prezente în protoplasma fagocitelor.

Madi şi Onu