PLĂCERI NECUGETATE

NOTĂ: Titlul iniţial, de CANCER MAMAR, i s-a părut macabru, lui Mădişor, şi mi-a cerut să-l schimb.

Altul, mai sugestiv, asupra temei, nu am găsit!

Când dimineaţa devreme, dechid calculatorul şi văd  butonul casetei Notifications fără viaţă, simt cum iau foc. Atunci, întind mâna după o carte, la nimereală.

Aşa am procedat şi azi, când mi-a căzut volumul 8 de Scrieri al lui Tudor Muşatescu.

După câteva „muşatisme”,precum:

-Singura bijuterie a săracului este munca, fiindcă e brăţară de aur;  sau,

-„Din punct de vedere”sănătate”, m-am restabilit complet, în vederea unei viitoare gripe”.„ De „urticare” nu mă tem, fiindcă se menţine cea veche, ca şi întreaga ei camarilă: regim, mâncărimi şi noi papule”.;

-Pe lac a nins numai lebede;

–De cele mai multe ori, în cariera mea gazetărească, am fost plătit foarte scump, ca să scriu absolut de pomană; ajung la următoarea relatare intimă:

-”Mara, s-a aşezat pe capul divanului în faţa mea şi, fără nici o ezitare, nici o solemnitate şi nici o explicaţie,  s-a aplecat spre mine- spre mâinile mele, mai bine zis-atât,  până când….., sânii ei mi-au venit sub ochi, odată cu tânguirea :

-Sărută-mi-i!… Dar tare!… Mult…  Şi să mi-i frămânţi ”rău” şi să mi-i baţi cu palmele, cu buzele, cu ce vrei tu…cu ce vrei tu…”

Şi autorul, continuă , cu acelaşi talent relatarea, spre incendierea, vă imaginaţi cât de tulburătoare…, pentru bietul  cititor, aflat doar cu cartea în mână.

Ei bine, cele reproduse, au avut darul unor rememorări.

-Prima… Zilele trecute, am asistat la o emitere de feromon muzical, când poate tot o „Mara” îl lansează  printr-un link, după care, neurmând nici o reacţie, din partea destinatarului ,scânceşte lasciv:”place…?”

–A doua…În intimitate, cu o fiinţă foarte senzuală, care la un moment dat, solicită precum „Mara”.

Te conformezi, dar nu eşti destul de bărbat. Solicitarea se repetă, mai apăsat, mai agitat. Tu fiinţă nevolnică, iar nu faci faţă.

Ba te mai trec şi gânduri copilăreşti:

”oare nu-i strivesc ţesuturile?” n-oi declanşa un cancer mamar?

Zadarnic.

După un zvâcnet, însoţit de un urlet însemnând „mai tareeee……!”, ajungi pe parchet.

În timp ce-ţi oblojeşti cucuiul, te gândeşti cu milă:

”nebuna asta, o să sfârşească de cancer mamar”.

Poate asta este cauza reală.

Ca în legea Karmei.

Madi şi Onu