Motto: ” Ce folos de statul tău; Dacă ţi-e năravul rău ? ”
Orice politician de la noi, mare sau mic, se distinge neapărat, prin calităţi specifice. Un exemplu concludent, îl oferă „Pistolarii Politici”, Iliescu şi Băsescu.
Primele gloanţe cu efect le-a tras Ion Iliescu: ”nişte golani”, “măi animalule!”. A continuat Traian Băsescu… ”iarna, nu-i ca vara!”, “Adriane, nici nu ştii, cât de mic începi să fii!”, “să trăiţi bine!”. Au urmat: Băsescu, “soluţia imorală”, “ţigancă împuţită”; Apoi, Iliescu,”prostănacul”, “nişte dezaxaţi”. Şi le-am pierdut şirul, tot minunându-mă cât de mari sunt şi că de unde le-or mai scoate …
De ce sunt mari ? Simplu ! Proiectilele lor verbale au însuşiri incontestabile …
1. Ca importanţă alimentară socială: au format hrana mult gustată, mai ales de media şi partidele politice; cât despre mulţime, au căpătat o extindere proletară.
2. Ca purtătoare în ele de valenţe sinucigaşe: să le luăm pe rând: scuzele la care a fost somat Ion Iliescu pentru ”nişte golani” şi erupţia de ecusoane ”sunt golan” sau “golan” n-au cântărit uşor în balanţa sa de sănătate, prin stresul suportat; Cât priveşte tevatura cu “ţigancă împuţită”, probabil că nici lui T. Băsescu, nu i-a fost uşor. Consecinţa ruperii PC din coaliţia guvernamentală şi urmările acţiunilor revanşarde ale PC, finalizate în context politic, prin dispariţia de la guvernare a alianţei DA, au fost tot efectele torpilei ”alianţa imorală” a comandantului Băsescu.
3. Sunt premonitorii; ce exemplu mai edificator decât “soluţia amorală” cu urmările scoaterii PSD de la guvernare, în 2004, ca şi a lui Miron Mitrea din şansa de a deveni vicepreşedinte al Senatului in 2008; moment potenţial al iminenţei unui păgubitor război fratricid în PSD; după cum s-a scăpat Miron Mitrea faţă de un onorabil coleg de partid, “finul” lui Ion Iliescu ar fi aranjat această consecinţă; iar faptul confirmă premoniţia proiectilului naşului Iliescu. Despre “Adriane, nici nu poţi să ştii, cât de mic începi să fii!”, invitarea lui Adrian Năstase la DNA nu mai necesită comentarii asupra premoniţiei respective.
4. În sfârşit, potenţialul istoric al proiectilelor sus-numite, este probat de intrarea, antum, în posteritate, prin folclor, a celor doi: azi, orice român, cu, sau fără abandon şcolar, ştie şi declamă ritos, că “iarna nu-i ca vara!” sau îţi trânteşte un “măi animalule”, când ţi-e lumea mai dragă !
PS: 1. Băsescu, însă, a fost mai bun. Are si un învăţăcel, pe Adrian Năstase, care de curând, a declamat: “Trăienică, nici nu ştii, ce nimic, începi să fii!”.
2. N-am mai vorbit despre “sula-n coaste”, expresia având deja o consacrare folclorică. La început de An Nou, 2009.
3. Articolul, l-am scris, frapat de imaginaţia fertilă, a celor doi formatori de “argou politic”. Şi a fost postat, pe blogul meu, “SOLITAIRE AMALGAM”.
? Onu Ionescu
Madi şi Onu Blog 