Staţiunea Mamaia, după prânz …
Stomacul plin, cere pauza de digestie. Preferăm insă aerul iodat, din vecinătatea plajei; aşa că, o plimbare la micul magazin, este binevenită. Clienţi puţini, iar vânzătoarea, relaxată, este foarte amabilă; ne arată o bluziţă uşoară măsură mică. I se potriveşte perfect, lui Carmen. Îi place şi ei. Ochişorii, îi strălucesc de bucuria de a o primi …
Îmi pare scumpă. O clipă de câinoşenie, provocată de zgârcenie şi ieşim din magazin, fără să cumpăr bluziţa. Carmen, izbucneşte într-un plâns spasmodic, dureros, dar câinoşenia, mă îndârjeşte. O cert, tace, dar ochişorii îi sunt înfiorător de trişti. Mă gândesc să mă întorc la magazin, dar prostia omenească, mă împiedică.
Ani de zile, n-am uitat episodul. Oare de ce părinţii sunt atât de meschini, uneori, în faţa bucuriei clipei pe care o pot oferi copiilor ? După mulţi ani, mi-am luat inima-n dinţi şi într-o zi, i-am povestit reproşul care mă roade. Amuzată, mângâindu-mi duios obrajii, îmi spune: Habar n-am; nu-mi amintesc ! Şi, ca să mă consoleze: poate era Gabi ?
Mă bucur că nu i-au rămas urme în sufleţel, dar nu-s sigur, că n-o face din tandreţe filială. Şi, în continuare, bulversat de amintire, mă întreb: oare de ce ne refuzăm sensibilitatea clipei, adresată celor dragi; fie şi printr-o vorbă frumoasă, un zâmbet neaşteptat, poate ?
Ioan Ionescu
Madi şi Onu Blog 
Nu stiu daca se numeste cainosenie. 🙂 Ieri dupa o zi de plimbare si tot felul de activitati cu picii mei , imi reprosam ca nu mi-am putut permite mai multe pentru ei…sa fug bunaoara undeva la munte . Mi-a trecut cand , in drum spre casa, la un semafor, am vazut o fetita cersind in ploaie… era si ziua ei. NU?
Oanaclara,
Poate ai dreptate, dar bucuria normala, a copiilor, cat timp depind de noi, trebuie sa fie bucuria existentei noastre.
Revelatia fetitei cersind in ploaie, am avut-o si eu, in Africa, Mozambic
( daca ai timp, vezi te rog, postul). Impactul este destul de puternic.
Multumesc, si o zi deosebita, tie si picilor tai. Madi si Onu
@oaneiclara,linkul,pentru postul revelatie: https://worldofsolitaire.wordpress.com/2010/05/06/revelatie/,pentru cazul cand ai timp. multumesc!Madi si Onu
Pingback: Lumea Coca-Cola « Gabriela Elena
Pingback: Monica Macovei, un politician interesant « Rinder Razvan Catalin
Cum singur ai spus intr-un comentariu mai sus, nu zgarcenia sau alte sentimente te-au facut sa-i refuzi bluzita, ci faptul ca barbatii gandesc in termeni mai..materialisti . Avea destule bluzite, inca una era in plus, drept dovada ca a uitat episodul . Sigur ai compensat in timp si probabil nici nu a realizat motivul pentru care uneori primea mai mult decat cerea .
Există ceva necugetat în firea omului. Regretele tardive, nu pot compensa absurditatea clipei. Ca pătimit, te-am apreciat enorm, pentru idee. Trebuie să fii o mamă şi o prietenă pentru copii, ideală.
Mulţumesc!
Onu
Cu drag, Onu ! Si da, fiica mea, Maria, imi spune cateodata ce norocoasa se simte ca sunt mama ei, iar mie mi-e teama ca exagereaza, norocul este al meu ca o am de fiica .
Ei, asta se numeşte sincronicitate, şi sunteţi amandoua norocoase!
Ea simte că este capodopera ta, şi-ţi poartă recunoştinţa intuitivă!
Onu