Pentru mine, ziua de 9 mai are o semnificaţie triplă: naţională, internaţională, dar mai ales, profund personală !
Este ziua victoriei mamei mele asupra suferinţei: durerile atroce ale unui cancer pulmonar. Parcă a fost ieri. Mama, epuizată de suferinţă, înconjurată de familia neputincioasă în a o ajuta să scape de chinuri, se uită la noi trist, parcă implorându-ne. Îi ţin mâinile slăbite, într-ale mele, încercând, într-un gest naiv, să-i mai asigur, câteva clipe de viaţă. I le sărut, nestăpânindu-mi şuvoiul de lacrimi fierbinţi. Le simte, şi cu o mişcare stinsă, îmi face semn resemnată, să nu fiu trist. Mama, şi în ultima clipă, încearcă să ne protejeze. Ne privim îndelung, abătuţi. Extenuată, încercând parcă, într-un ultim efort , să-mi zâmbească, închide pentru o clipă ochii, în timp ce cu aceeaşi sfârşeală, îmi strânge delicat, mainile. Un suspin uşor, îi cutremură corpul. Speriat, aprind o lumânare, pe care o aşez, în mâinile moi, fără putere. Într-un scâncet prelung, îngenunchez la marginea patului, îmbrăţişând-o. Dar plecase. Era într-o zi de 9 mai, dimineaţa.
În Jurnal, am notat doar: 9 mai, ziua victoriei mamei, asupra suferinţei !
Madi şi Onu Blog 
Sunt momente in lumea asta, in care, cuvintele, oricat de calde ar fi, raman sarace, incapabile de a exprima starea potrivita.
Gina,
Multumesc !
Uite, George,imi vine in ajutor, cu un cuvant: neputinta; este perceptia pe care am avut-o timp fara capat, aceea de a fi ramas lipsit de sprijin, in spatiul vietii, de a ma rostogoli in neant, spre a-mi regasi linistea. Ai dreptate, cuvintele lipsesc; ramane acea inefabila pretuire, ce nu are nevoie de exprimare !
Noapte buna !
Nu sunt cuvinte pentru asa ceva…
In locul lor, sentimente: durere, demnitate, putere, neputinta… recunostinta… iubire…
George,
Intr-adevar, neantul suferintei, asemenea eterului, isi face mereu simtita prezenta.
Minunat, ai exprimat esenta durerii !
Multumesc, si noapte buna !
… şi mai ales, amintire duioasă. Pămîntul e greu de amintirile şi regretele noastre. Atîtea cîte mai sunt.
Matilda,
Multumesc, pentru alinare; comentariile tale, au o incarcatura sufleteasca, aparte. Pur si simplu, sunt o delicata mangaiere!
Pingback: Veșmânt nou – Sânge balcanic (81) poem « Cosmin Stefanescu's Blog
Cosmine,
In febra noului,a Renasterii, viata, trebuie sa fie asemenea lui !
Multumesc, pentru ping !
Pingback: ALO TIMISOARA? AICI BUCURESTIUL, ASTEPTAM UN SEMN « Hai ca se poate!
Theo, ciudăţico,
Oare ce surpriză-mi mai faci ?
Mulţumesc, pentru ping !
Pingback: REMEMBER – ACTORI ȘI SPECTATORI «
Pingback: Comentarii la Facerea – 23 « Ioan Sorin Usca
Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 35 « Ana Usca
Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 28 « Caius
e greu de spus ceva in astfel de momente… sa fii tare!
Deniss,
Multumesc !
Dupa grai, si avatar, esti un sufletel, plin de bunavointa.
Ferice, de cine te cunoaste !
dupa avatar sunt un pericol public ;))
Pingback: Patriotism « Ioan Usca
Pingback: Antoni Słonimski (1895-1976) – Notes « Orfiv
Pingback: Patria. « Gabriela Savitsky
Pingback: In atentia somerilor din Romania « Hai ca se poate!
Pingback: Post-scriptum la ocazii banale « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
Pingback: Am aparat! « Nataşa
Pingback: 25-15-15 – S-a strigat Bingo la bila sărăcia lucie lucește și mai tare « Cosmin Stefanescu's Blog
Pingback: In atentia somerilor din Romania
Gandindu-ma la ceea ce ai simtit si cum te-a rascolit durerea amintirii, citind articolului meu despre micuta Rhema Marvanne, a carei mamica a murit sub privirile ei, tot de cancer, parca m-am simtit vinovata, ca fara sa vreau, am redeschis cartea ta, la fila unde aproape nu se mai poate citi nimic, din cauza lacrimilor …
Gabriela, Intocmai, am vrut să vezi concret, de câtă sensibilitate este bogată făptura ta, deosebită.
Mulţumesc, în memoria mamei, a oricărei mame!
Noapte cu Pace!Madi si Onu Blog
Am venit degrabă să citesc şi uite că nu reuşesc decât să strâng lacrimi…. Iartă-mă, n-am cuvinte.
cammely,
Mulţumesc,tu eşti lumea cuvintelor alinătoare.
Ferice, de cei din preajma ta!
E devreme pentru Noapte bună? Madi şi Onu
@ Onu, bunule prieten, când tu ai scris acest duios articol, cred că noi incă nu ne cunosteam si tocmai de aceea n-am avut cum a te consola !
Dar si asa, cuvintele mele ar fi fost de prisos pe lângă marea si sfâsietoarea ta durere si pierdere irecuperabilă. Mă iartă , tu insă ai avut norocul de-a fi alături de mama ta până la ultima ei suflare si de aceea cred c-ai fost un mare norocos. Când buna mea mamă ne-a părăsit in noiembrie 1992, eu n-am avut norocul să-i fiu alături, in cel din urmă ceas, s-o tin de mână si să-mi iau măcar un bun rămas. Eram departe, la sute de km. de ea iar când am mers să o conduc pe ultimul ei drum, mă simteam vinovat că n-am fost la căpătâiul s-o mai aud odată spunându-mi cu glasul ei duios, orice, numai s-o mai fi auzit odată, s-o sărut pe fruntea incă caldă si să-i aprind crestineasca lumânare. Acum am inteles de ce 9 mai este pentru tine Ziua Victoriei Triste cum si pentru mine ziua de 12 noiembrie când mama a plecat dinte noi, e cea mai tristă zi din viata mea. Am scris aceste rânduri cu lacrimi in ochi pentru amândouă mamele ce ne-au născut, crescut si educat.
Suntem neputinciosi in fata lui DUMNEZEU in asemenea momente si nu ne rămâne decât cosolarea tristă si durerea sfâsietoare.
DUMNEZEU s-o ierte pe mama ta si cu vrerea LUI si pe a mea !
Alioșa.
Aliosa,
Multumesc, Dumnezeu, sa le odihneasca, si pentru lucrarea lor!
Numai bine!Madi si Onu
e timpul sa-mi joace mie luminite in ochi…
sunt profunde, desi nu am pierdut pe nimeni, atat de drag.
recunosc, sunt zile cand ma gandesc cu groaza la acel moment.Si nu pot, decat sa mi imaginez, infima parte din imensa durere.
stiu, o bucata din inima mea, va pleca cu ea, asa cum a plecat si o bucata din inima ta.
mama e singura fiinta de care suntem legati atat spiritual cat si fizic…e o relatie cum nu se mai identifica in natura.
simpla si perfecta. neconditionata.
de aceea e atat de….perfecta…
ce e minunat, e ca ne raman amintirile si gandul ca am cunoscut candva o fiinta atat de minunata…si culmea acea fiinta atat de minunata, a creat o fiinta cel putin la fel de minunata..
sa nu ignoram contributia tatalui. dar acum, faceam referire la ea, la fiinta asta, sacra..mama..
Corect, tatal!. Pentru acuratete, citeste, terog,INVATATORUL, din22.o4.2010.
Dar, pentru destindere, vezi postul Silicoane, din16.11.2011.
Nu mai spun nimic.
Pastrez totul in torace! 😛
Onu
citesc. acusi. maine dimineata! 🙂
Pot sa-ti adresez un cuvant de apreciere, fara sa depasesc orice limita?
Am facut-o sa stii, in gand!:)
Onu
limitele sunt doar cele auto impuse.
eu una, imi doresc sa fiu suficient de deschisa la minte, incat sa inteleg ca fereastra mea nu este totuna cu a ta. si ca limitele mele nu sunt si ale tale . si invers. iti multumesc pentru o apreciere unica ,,Rara avis.chiar e unica si deosebita. 🙂 ca si alaturarea de cuvinte. 🙂
Coplesit, cu umed cald sub pleoape, mai am doar puterea sa-ti zambesc! 🙂
Onu
Zambet oferit inapoi, din partea mea! 🙂
Marturisesc, mi-e tare greu sa fac fata inspiratiei tale caline!
Onu
nah..ce sa i faci..caracterisitici de fata! ..;)) !
Auzi,fetito misterioasa, nu -mi poti lasa si mie sansa unei iluzii?:)
Onu
Dumnezeu să o odihnească ! În fața mamei orice înger îngenunchează. Sunt alături de durerea ta, ne regăsim în aceeați rugăciune!
Dumnezeu sa o odihneasca, pentru ca mult a mai chinuit-o suferinta!
Multumesc mult, Parinte, multumesc!
Onu