Lacul …

Nu ştiu cum se făcea, dar ori de câte ori aveam o clipă de răgaz, mi se pierdeau urmele de prin ogradă şi mă abăteam, pe furiş, la iazul din marginea Pădurii, unde mă atrăgea o putere miraculoasă …

 Nu ştiu ce mă chema acolo dar de chemat mă chema ceva. La pescuit nu mă duceam, fiindcă nu era peşte ca să stau cu undiţa în apă, dar mă pierdeam de fiecare dată în umbra trestiilor, sau uneori urcam în marginea Pădurii, pe dâmb, de unde vedeam peste întreaga suprafaţă a apei o privelişte încântătoare. Stând cu genunchii la gură, sau cu picioarele încrucişate sub mine, mă adânceam în gânduri aşa cum se adâncea câte o piatră aruncată în cleştarul apei. Privirea-mi rămânea pironită asupra locului unde căzuse Piatra, urmăream zecile de cercuri concentrice care se măreau până se confundau cu întreaga suprafaţă a apei. Totul trecea apoi sub tăcere …

Unde a ajuns Piatra ? …mă întrebam. Poate a ajuns la vreun castel cu Feţi Frumoşi, cu Ilene-Cosânzene, cu palate de aur sau de aramă …aşa-mi povestea bunicul, că în adâncul apelor locuiesc fiinţe din basme. Mă gândeam că acolo în adânc trebuie să fie precis o altă lume, a Viselor, cu Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi, ca în Poveşti. Ce mult doream în clipa aceea să fiu o Piatră, să pătrund în feeria acelei Lumi Necunoscute, sau chiar o Broască. Se zice ca unele Zâne din Împărăţia Apelor ies la suprafaţă uneori sub chip de Broască, fiindcă au fost Vrăjitoare. Atunci aş fi dorit să devin un Făt-frumos şi cu paloşul fermecat să retez capul răufăcătorului. Rămâneam însă cu dorinţa neîmplinită. Ce istorie o fi purtând în oglinda Lacul acesta ?

23 comentarii

Din categoria Personale, Poveşti

23 de răspunsuri la „Lacul …

  1. Pingback: Bonjour. « Andi Bob

  2. Să ai parte de cât mai multe plimbări pe ţărmuri de lacuri cu ape liniştite. Reale ori virtuale!

  3. Uneori urcam pe dealul ce cădea deasupra orășelului natal. Găseam un loc moale şi mă aşezam pe burtă îmbrăţişând pământul. La fel gândeam că dacă aş săpa o groapă îndeajuns de adâncă voi descoperii o altă lume, cu tot soiul de noi tehnologii. Acum zâmbesc…citind rândurile tale mi-am adus aminte de asta şi mi-am zis…”Poate din acest motiv m-am făcut arheolog.”
    Se zice prin scrierile legate de astrologie şi zodii, că eu sunt zodie de pământ. Poate care sunt zodie de aer, se gândesc la extratereștrii…Eşti tu zodie de apă?

  4. i.o.flavius

    servus…
    fiecare din noi avem lacul sau pîrîul nostru, undeva… si ni le aducem aproape din ce in ce mai des… parca.
    toate cele bune!”

  5. Madi, Adiţă,

    Mă-ntreb de nu cumva-s broscoiul,
    De basmul Lacului salvat,
    Ca azi, pe blogu-ţi, să ajung,
    Cum nici în Lac, nu mi-am visat!

    Si privindu-ţi chip angelic,
    În ruptul capului, să nu-mi doresc..,
    Să redevin…,
    erou- broscoiul!

  6. Pingback: Neşansă « Ioan Usca

  7. Pingback: Ce faci, Opoziţie ? « World of Solitaire's Blog

  8. Pingback: Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 41 « Caius

  9. Pingback: Colţul frumos « Nataşa

  10. Orice lac, isi are zana lui…

  11. Pingback: Ţara lui Raian Împăiat zis şi Papulă Vodă « Simion Cristian

  12. Pingback: Să taie la profu` de istorie! – Dialoguri nocturne. « Cristian Dima

  13. Pingback: Norocul Prostului ! « World of Solitaire's Blog

  14. Pingback: Patru armonii urbane pentru micii voluptuoși « Andi Bob

  15. Pingback: Edwin Arlington Robinson (1869-1935) – Crez « Orfiv

  16. Pingback: Intrebare de 20 de puncte. « Michaelas Blog

  17. Pingback: De unde fac rost de niste oua stricate? « Hai ca se poate!

  18. Pingback: Enya Pete – O stea în devenire ! « World of Solitaire's Blog

  19. Pingback: Apel catre parlamentarii din coalitia de guvernare « Hai ca se poate!

  20. Pingback: ILUZIE « World of Solitaire's Blog

  21. Pingback: Drum spre devenire…(8) « Cristian Dima

  22. Pingback: La Mulţi Ani, Bloguleţ ! « M's blog

Lasă un comentariu