BIBLIOTECARA

Motto:  ”Dacă înlături iubirea şi gingăşia dispare tot farmecul vieţii”  – Cicero

Plăcerea lecturii, deseori, nu se rezumă doar la a citi, ci şi la a povesti ce-ai citit, ce cărţi şi locuri noi de lectură ai descoperit, cum se prezintă, şi câte altele. Aşa, bunăoară, un prieten, îmi povesteşte, că fiind cam zgârcit, nu-i place să cumpere cărţi, şi merge la biblioteca de cartier de unde le împrumută. Deşi, spune el, prezintă inconvenientul că trebuie să-ţi programezi un anumit timp de lectură zilnic, de care uneori nu dispui, aşa că farmecul lecturii este ştirbit de graba cu care eşti nevoit să termini cărţile împrumutate.

Dar, pe lângă acest inconvenient, mai prezintă însă un aspect, pe care mulţi nu ştiu să-l valorifice: emoţia estetică declanşată de  prezenţa unei Bibliotecare plăcute, care reuşeşte să stimuleze setea de lectură, prin amabilitatea ei, prin capacitatea de comunicare şi prin interesul pe care-l dezvoltă asupra cărţilor fiecărui abonat al bibliotecii. Este, pur şi simplu, o infuzie de bucurie,  ce are loc în timpul schimbului de impresii asupra cărţilor ce-i  trec prin mână.

 Aşa, am trăit o întâmplare, foarte interesantă …

– Bine, care-i întâmplarea, îl intreb eu, grăbit să ascult, o poveste, care mi s-a părut că mă va scoate plăcut din frământarea curiozităţii mele. 

– Nu mă zori, lasă-mi savoarea retrăirii clipelor despre care-ţi voi vorbi.

– Înţeleg bine, este vorba despre ceva care te tulbură încă după mulţi ani ?

– Poate  glumeşti, sper, dar te asigur, este vorba despre ceva la fel de frumos, ca însăşi sinceritatea, în toată splendoarea ei. Oricum, şi acum, după  mulţi ani, retrăirea momentului, reînviată în subconştientul meu, îmi îmbujorează obrajii; simt nenumarate înţepături, care-mi înfioară toată fiinţa.

 Astfel, mi-a povestit cea mai ciudată păţanie personală intimă, din care transpare misterul fragilităţii eternului feminin sau poate, a tăriei sale. Şi, ca să nu te mai ţin pe jar, lucrurile s-au petrecut aşa …

Ca de obicei, m-am dus la bibliotecă, să cer nişte cărţi, despre care auzisem de la colegi, că nu trebuie ratate. După restituirea cărţilor împrumutate, şi schimbul de impresii cuvenit, solicit cărţile pentru care venisem.

Fiind oarecum de-al locului, obişnuiam să mi le aleg singur din rafturile doldora de cărţi. Faptul în sine, făcea parte din ritualul vizitei la biblioteca respectivă. Trebuie să-ţi spun, că era  vorba de un spaţiu destul de redus, din două camere, cu câte trei rânduri de rafturi lungi de circa trei metri fiecare, la o distanţă  de până la un metru, unele de altele. Cărţile, tot mai numeroase, în timp, erau îndesate unele în altele şi chiar suprapuse, aşa încât nu era uşoară găsirea sau scoaterea celor alese pentru împrumutul acasă.

Întreb în care din rafturi să le caut, intru în spaţiul numit şi încep să mă uit după titlurile dorite. Fără nici un spor însă. Lumina palidă a becului din tavanul încăperii, nu-mi asigură vizibilitatea necesară citirii titlurilor. Depăşit şi jenat de propria-mi nereuşită, am rugat-o pe bibliotecară să mă ajute. Îndatoritoare, şi plină de zel, s-a dus direct spre cartea dorită. În graba răspunsului rugăminţii mele, probabil considerându-mă una  cu rafturile familiare ei, nu a apreciat bine spaţiul de trecere  pe care prezenţa mea il micşorase, aşa că,  întinzându-se după carte, m-a dezechilibrat vizibil …

Nu stiu ce mi-a venit, dar în timp ce-şi prezenta scuze pentru incident, i-am cuprins faţa în mâini şi am sărutat-o cu toată neîndemânarea momentului. Surprinsă parcă de neprevăzut, mi-a raspuns la fel de neaşteptat, dupa care, cărţile au fost martori înmărmuriţi şi discreţi ai unor scene fierbinţi cum poate doar în paginile lor se găseau.

Învolburarea a fost de-a dreptul inconştientă; nu ne-am pus o clipă problema că uşa era descuiată şi puteam fi surprinşi de vreun cititor întârziat. A fost începutul unor momente periodice, spasmodice şi tăcute, după care, eram alte fiinţe. Totul a durat ani şi ani, până când biblioteca şi-a încetat existenţa, prin demolarea clădirii în care era găzduită.

Aş mai spune, că misterul eternului feminin mi s-a revelat după câteva întalniri, când n-a mai rezistat: ”ştii, mi-a plăcut tare mult de tine şi de felul tău de a fi; te doream, dar nu îndrăzneam să-ţi spun; mă temeam să nu gândeşti necuviincios despre mine”. ” Oricum, dacă mi-ai fi spus că mă placi, te-aş fi respins înciudată şi dezamăgită”. ” Gestul tău hotărât, cu adevărat bărbătesc”, i- aş zice, mi-a spulberat orice ezitare; şi mă simt împlinită !”

 – Îţi imaginezi, ce copleşit am fost eu ? Se pot oare uita asemenea momente ? Orgolii fericit împlinite, am gândit eu, impresionat de cele auzite, fără să spun ceva, spre a nu tulbura farmecul clipei …

? Onu Ionescu

35 comentarii

Din categoria Din lume ..., Univers feminin

35 de răspunsuri la „BIBLIOTECARA

  1. Păcat că a dispărut pentru mulți farmecul/plăcerea cititului sau al mersului la bibliotecă. Deosebit de nostim aspectul tratat în întâmplarea prietenului „econom”.

    • se-cret,

      Pacat, mare pacat !
      Sufletul este vitregit, si de una din cele mai delicate bucurii ale simtirii; mai ales, cu o sansa, ca a prietenului meu!
      Care, intr-ale sufletului, nu era deloc „econom”.
      O zi plina, cu toate cele dorite !

      World

  2. Pingback: Yanchep National Park « Elisa-gradina mea de vis

  3. Pingback: Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon – 6 | Ioan Sorin Usca

  4. Pingback: Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 125 | Ana Usca

  5. Intotdeauna am considerat un privilegiu să fii bibliotecar, evident pentru fericirea de a sta în mijlocul cărţilor, nicidecum pentru aventura amoroasă din povestirea ta! Nici măcar nu te poate acuza cineva dacă în timpul serviciului te găseşte cititnd, fiindcă este chiar o obligaţie de serviciu să te documentezi, să fii informat ca să poţi da relaţii competente cititorului! Tiii… ce viaţă!!! Să stai şi să citeşti zilnic, fără oprelişti !

    • Stropisori De Sufletel,

      Tiii… ce comentariu! Sa nu te mai opresti, citindu-l !
      Intrevad, prin ceata asternuta londonez, pe sub pleoape, legatura inefabila, dintre noi: bucuria lecturii.
      De ce oare, mi-ai dat senzatia, ca multi ani din viata, am fost pasionat bibliotecar, ca si tine !?

      Cu livresca prietenie, World !

  6. Pingback: Deratizare | Ioan Usca

  7. Pingback: Garantat PD-L «

  8. Onu,
    Eroul intâmplării povestite cu mult har de tine era nu numai econom dar și indrăzneț ! Relatarea insă imi amitește de zilele copilăriei mele când, sărac fiind și fără bani, nu-mi permiteam să-mi cumpăr cărțile dorite așa că, mergeam mereu la biblioteca satului de unde imprumutam cărțile indicate de profesoara de limba română și cele care mă captivau la acea vreme cum ar fi de exemplu Război și pace de L. Tolstoi sau Napoleon de A. Castelot .Cum bibliotecara era o proaspătă absolventă de liceu ce avusese ghinion la admiterea in facultate iar eu eram in clasa a opta când apar primele semne de intrebare legate de dragoste și iubire, citeam cu mare nesaț cartea imprumutată ca s-o inapoiez mai repede și s-o revăd astfel pe tânăra domnișoară ce mă chestiona de fiecare dată asupra cărții citite . Eu insă nefiind indrăzneț ca cititorul econom, m-am mulțumit doar cu conversația și gândul la frumoasa bibliotecară chiar dacă in mintea ei incolțise o idee ! Misterul eternului feminin este greu de dezlegat mai ales când lipsește indrăzneala !

    • Aliosa,

      Superb!
      Misterul, ramane mereu nedezlegat, fara indrazneala. Mai ales, in stiinta sufletului feminin. Deosebite lecturile copilariei tale. Poate ca Josephina bibliotecii tale, intuitiv, te dorea un mic Napoleon? Avea si nutrea vise de onoruri, glorie si bogatie, ca si timidul ei Napoleon?
      Ce mi-a placut povestirea ta…; suava, neintinata amintire!

      Cu numai bine, Prietene! World, cum ne stii!

  9. Uffff, Onule, ma faci sa oftez… Nici nu mai stiu de cand n-am mai calcat intr-o biblioteca… cred ca de cand eram student 😦 Parca e prea mult de-atunci…

  10. Pingback: Opozitia mai cauta 4 voturi – Deputatii PSD vor picheta sediul Parchetului ICCJ « Dum spiro, spero

  11. A fost vorba de o tensiune sexuala descatusata intr-un spatiu intim, propice manifestarilor de acest gen
    Mare arta sa stii a expune conjugarea erosului la nivel subliminal 😉

    ps: bineinteles asta nu inseamna ca biblioteca poate fi etichetata cuib de nebunii – locatia respectiva doar s-a potrivit momentelor ..

    • strongvaleriana,

      Esti deosebit.
      Apropo de cuibusor de nebunii: adevarul, este ca, tuturor, ni s-a intamplat, deseori, „sa zburam, deasupra unui cuib de cuci”.
      Si, parca nu ne-a venit, sa ne lecuim!
      Noapte cu Pace!

      World

  12. 😆 tu vroiai să citeşti din carte sau din ea?
    Dacă ai terminat capitolul din ochii ei, ai trecut la buze? 😉
    Măi, să fie!
    Una dintre fetele mele a terminat biblioteconomia şi a lucrat câţiva ani la BCU Cluj, îmi dai emoţii, eu credeam că e în loc sigur acolo… 😆

  13. Pingback: Cârlanii | Gabriela Savitsky

  14. Pingback: De ce isi schimba frunzele culoarea toamna… « George Valah Blog

  15. Pingback: APEL CATRE BUCURESTENI – VENITI MAINE CU NOI IN STRADA « Hai ca se poate!

  16. Pingback: Jos şobolanii! | Nataşa

  17. Pingback: Cine au fost parlamentarii care au promis ca voteaza motiunea? « Dum spiro, spero

  18. Pingback: De la motiune « Hai ca se poate!

  19. Un Univers Feminin extrem de bogat, amintiri, trairi si intamplari care au umplut parca mai multe vieti, nu doar pe-a ta…Si Biblioteca. E sublima ea insasi, plina de minunatiile acelea pe care le numim, scurt, „carti”. Dar sunt vieti insirate in versuri sau proza, sunt ani si ani de sentimente, prieteni, iubiri, culori, amintiri…Eu am cunoscut numai bibliotecare cu ochelari cu lentile groase, statice, amabile, dar lipsite de un farmec special. Tu ai avut norocul sa gasesti mai mult farmec, atat cat poate cuprinde o… Biblioteca!
    Foarte frumos, o scriitura de exceptie.
    Si o noapte cu vise frumoase!

    • Mirela,

      Ce comentariu admirabil; chiar imi inspira o parafraza, dupa Napoleon.
      Acesta, pe Insula Sfanta Elena, a exclamat: „Ce roman, a fost si viata mea!”
      Au, iar o Elena ?
      Vei simti, din raspunsul meu, ce spasm de orgoliu, mi-ai provocat.
      Parafrazez: „Ce biblioteca, a fost si viata mea!”

      Si tie, o noapte cu sevalet de vise !

  20. Pingback: Pecha Kucha Night, Cluj-Napoca, 2010. Viața în culori « Mirela Pete. Blog

  21. un spatiu magic biblioteca! am facut practica in timpul liceului, vreo saptamana intr-un asemenea loc. eram bulversata,as fi citit vreo 5carti simultan, erau toate la indemana mea!
    fara altfel de experiente, eram la o varsta cuminte 😉

  22. Pingback: Yanchep National Park | cuelisa.com

  23. Pingback: De la motiune

  24. 🙂 eu visez la un astfel de post in fiecare zi…nu fac aluzie la intamplarea frumoasa a acestui protagonist al povestii, doar ca mi-ar pace sa fiu bibliotecara, iubesc cartile si nu le-as da uitarii o clipa! Lectura pentru mine este si va ramane o bucurie de neinlocuit!

Lasă un comentariu