Șerpi…

Îi cunosc din copilărie, pentru că am crescut în Împărăția apelor, mediul lor preferat de existență.  În Mozambic, unde întâlnirea cu ei, putea fi mortală, am trăit cu această spaimă, la fiecare traversare a Pădurii tropicale, mediul lor propice de existență.

Mișcarea fiecărei frunze, a fiecărui fir de iarbă , îmi dădeau fiorii întâlnirii mortale a vreunui șarpe. Poveștile despre mușcătura otrăvită a șarpelui, erau teribile.

Începeai să te umfli, de la locul mușcăturii și,  în scurt timp, mureai în chinuri groaznice. Asta, în cazul în care nu aveai  în trusa medicală personală, injecția cu ser antivenin.  Mi-am amintit aceste lucruri, aseară, la Antena 3,  ascultându-l pe politrucul USR, al cărui rictus , părea o glandă plină cu venin mortal, de șarpe tropical.

Nu pot bănui  cui îi este pregătită această otravă, dar instinctiv, am simțit nevoia prudentă, să  schimb postul.

Și să decid, să nu mă sinucid, la votul din decembrie, anul acesta.

Onu