ASTĂZI…

Azi, nu am idei, numai tristețe.

Și,intens- neputincios, constat,

Că prin nimic, nu ne deosebim.

Trăim, și-mpărtășim stări prea multiple,

Ce-n bule de iluzii, ni se sparg.

O consolare, plină de moral, îmi oferă Pușa.

E poate tot îndemnul  Atotputernicului, ce controlul a scăpat, și-și zice:

-Lasă-i Doamne, să se descurce, visând,

Că Tu, preadarnic,  doar din Paradis, i-ai aruncat.

–Lasă-i să -și înșele închipuirea,

Că  neiubind.., ei pătimesc.

Trimite-le iluzia că în lume,

Ar  fi mai bine, dacă

Iubirea,  pe bune, ar exista.

Nu-i dezamăgi, prin Clericul tău devotat,

Că telefonatul , cu orice preț, e un păcat.

În fond, și telefonul,  e tot lucrarea ta

Când, prin suflarea Universală,

Pe om, l-ai hăruit,

Cu al descoperirilor păcat.

Mai lasă de  la  tine, și Tu, Doamne,

Că răul, nesfârșit, din oameni,

Tot prin suflarea ta Divină, e  insuflat!

Așa că astăzi, fără suprema-ți  Operă Creștină,

Nu pot, știi , să mă bucur, cum soarele străluce ,

De parcă aș fi cu mine, împăcat.

 Onu