Arhiva zilnică: 16 noiembrie 2016

O, tu, Cristină…

Tu, Cristină, mi se pare,

Sau ești nespus de frumoasă?

Fruntea, o coloană-templu greacă,

Ochii, zâmbitori, sclipiri de lună,

Iar gura, fructă de mușcat,

Sub zâmbet senin de lună

Nu știu, fată, de-i păcat,

Dacă de când cu zâmbetu-ți astral

Mintea mi-a cam fost luată,

Bănui, de un tulcean val.

Te privesc, și nu pot crede

Să deții, cumva, talismanul  neliniștii?

Au, mintea mea vrăjită,

De lumina chipului tău, însorită,

Sufletul, mi-a înrobit?

Spune, rogu-te, ceva,

O vorbă simplă, să îmi fie lege

De vraja  privirii tale,

Mintea, un pic, să mi-o deslege.

Iar eu, solemn, am să-ți promit,

La gestul tău,

Să mă leg lui Dumnezeu

Vecinic, să rămân, Supusul tău.

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Poezie