Tu, Cristină, mi se pare,
Sau ești nespus de frumoasă?
Fruntea, o coloană-templu greacă,
Ochii, zâmbitori, sclipiri de lună,
Iar gura, fructă de mușcat,
Sub zâmbet senin de lună
Nu știu, fată, de-i păcat,
Dacă de când cu zâmbetu-ți astral
Mintea mi-a cam fost luată,
Bănui, de un tulcean val.
Te privesc, și nu pot crede
Să deții, cumva, talismanul neliniștii?
Au, mintea mea vrăjită,
De lumina chipului tău, însorită,
Sufletul, mi-a înrobit?
Spune, rogu-te, ceva,
O vorbă simplă, să îmi fie lege
De vraja privirii tale,
Mintea, un pic, să mi-o deslege.
Iar eu, solemn, am să-ți promit,
La gestul tău,
Să mă leg lui Dumnezeu
Vecinic, să rămân, Supusul tău.
Onu
Madi şi Onu Blog 