Scriam în UNIVERSURI, despre faptul că CNA ne protejează împotriva pericolului de a fi contaminaţi psiho- mental de tupeismul inconştient al unui aşa zis producător de rating.
El, n-are sărmanul, nici o vină.Este asemenea prostituatei, care-şi vinde marfa, fără alt risc decât acela de a fi amendată de apărătorii moralei proletare. M-am luminat asupra acestui aspect, nimerind întâmplător, emisiunea Acces direct, care mi-a revelat o altă formă de proxenetism mediatic.
Proxenetismul este activitatea proxenetului („persoană care mijloceşte prostituţia şi care şi-a făcut din aceasta, o sursă devenit”). Iar „prostituţia, nu este altceva decât ocupaţia, situaţia femeii care se vinde pentru bani oricărui bărbat”.
Acum, semnificaţia definiţiei, se poate extrapola: îţi poţi vinde nu numai corpul, ci şi imaginea. Fie apărând la o emisiune precum Acces direct, chipurile spre a-ţi apăra prestigiul, fie exploatând pentru rating, prostituatul care-şi vinde imaginea, cică, pentru „a se apăra”.
Acu, dacă o faci deghizat, sau în umbră, când devine probabil un soi de pornografie audio, este un fleac, neglijabil.
Că moderatorul/realizatorul dovedeşte un parşivism veneric, nu mai are importanţă, dacă asigură rating.
Pe scurt, porcăria mediatică, la care am asistat, era următoarea:
Realizatoarea, bine deghizată, sub stratul gros de fard, şi de alte falsităţi TV, conduce ostilităţile.
Prostituatul, care-şi vinde imaginea, sub pretextul că şi-o apără, turuie vrute şi nevrute, la adresa celei de care se apără.
Jalnic pentru un individ cu pretenţii de autoapărare.După ce-l incită să se compromită, spre deliciul, celor avizi de cultură,matroana stabilimentului, îl mai stimulează, cu nişte declaraţii de-ale „agresoarei” despre vânzătorul de imagine,
dezaxat.
Şi iar începe turuiala, sub deviza:”şi care-i problema!?”
La final, nu pricep! Gestul de a-ţi încredinţa intimitatea presei, seamănă cu al unui dement, care în surescitarea momentului, acceptă întâlnirea cu o prostituată, indiferent de consecinţele venerice, la care se expune.
Uneori, regret că nu sunt europarlamentar, să mă plâng lui Baroso, sau altor urechi, aplecate să mă asculte să-şi întocmească rapoartele despre moralitate.
Îmi veţi reproşa faptul, că m-am uitat totuşi.
Dar, trebuia să ştiu, despre ce mă pronunţ!
În fond, de ce n-am avea şi noi, nişte emisiuni culturale, să-mi dezvolt şi eu, o ureche muzicală, de italian?
Că de manele, avem destule!
Madi şi Onu