Linguşeala

Recunosc, sunt un mare pupăcios. Si asta nu din vreo emotie, ci pur şi simplu, din linguşeală.

Aplic doar învăţătura din proverbul: ”Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Iar dacă mie nu-mi place să mi se spună adevărul, mi-am zis că linguşeala e mai bună.

Chiar dacă n-o practic eu, fiindu-mi uneori peste poate, „o plac şi o apreciez la alţii”.

Spre pildă, azi , la un canal de tv, kanal D parcă, mi-a plăcut foarte mult, ştirea „de presă, cred că era”, despre mâncărurile preferate ale Preşedintelui Iohannis, şi tendinţa turco-sovietă, ca unele feluri care-i plac domniei sale, să fie poreclite chiar cu numele său, „Iohannis”.

Ascultând ştirea, mi-am amintit cu oroare, copil fiind, cum la sosirea sovieticilor în ţară, unii de-ai noştri erau atât de entuziasmaţi, că nu se mai dezlipeau de sticla de vodcă, şi de urgenţa gândului de a ne implementa şi nouă, fericirea colhozurilor şi sovhozurilor sovietice, la început, pe seama exploatatorilor ţăranului „sărac lipit”, chiaburii şi moşierii.

Apoi, nu mai ştiu, că m-am integrat curentului naţional, şi am devenit la fel de pupăcios, nu cu sticla de vodcă, ci cu ideea partidului format din cei mai destoinici ca mine, şi care au preluat puterea tovărăşească de la sovietici spre a o aplica în interesul lor exclusiv.

Şi totul, într-o pupăceală generală contagioasă, de nu mai ştiu dacă a scăpat cineva de acest virus. Poate cei care s-au retras în păduri, de frică şi dezgust de fraţii lor evoluaţi într-ale modei înavuţirii prin orice mijloace.

Oare câţi ani, vor fi trecut, de la sovietici, de la otomani?!

Onu

AZI, m-am certat cu soţia

Îl apără pe Ponta, cu un argument-proverb, care nu cred că este rău. Spune că pe duşman, mai bine să-l ţii aproape.

Îi apreciez inspiraţia, dar sar ca ars.

-Hai, măi, când ai o suţinere de peste două treimi, mai ţii seama de un apendice de 5,1 la sută?

-Da, dar tu şii că Ponta e un fricos, şi de umbra lui!

-Nu te supăra, nu ţine, aşa că te rog mult, lasă-i pe secesionişti, lângă pdl, cum a sugerat Voiculescu, de o repetă Antena 3 , ca pe  Imnul Naţional, da?

– Dacă spui tu, da!

L-am auzit şi eu pe Voiculescu.

Ne-am îmbrăţişat ca doi oameni, care trebuie să coabiteze, pentru bunul mers al Interesului Căminului.

Şi, într-un  entuziasm consensual, am mai convenit asupra faptului, că Presa, ar trebui să-şi cunoască lungul nasului, că nu trebuie să ştie, şi când Ponta merge la toaletă, şi nici consistenţa scaunului reuşit!

Madi şi Onu

REITEREZ, „DATUL CU PĂREREA, LA ROMÂNI”

N-am să încetez să mă minunez de nevoia mea de pălăvrăgeală, din orice.

Ba ştiu de ce. Poate-mi creşte ratingul, şi Zelist nu mă mai depunctează, să scot şi eu un ban, să acopăr austeritatea căreia  trebuie să-i fac faţă, din cauza crizei. Că dacă Puterea, cu toate eforturile de stăvilire a necinstei, nu mai dovedeşte, măcar eu să o ajut, strângând cureaua.

Am însă un „of”: că nu avem un Prim Consul, un Napoleon , mai mărunt, care să-i pună la zid. Că aşa am citit, că ar fi procedat el cu bandiţii care năpădiseră Franţa. Îi împuşca pe capete, unde-i desoperea a patra putere în stat, cum numea el Presa, după ce mai lăsase câteva ziare, care-i cântau în strună. Regula lui era simplă:tăinuitorii de lucruri furate, cumpărătorii, şi desigur hoţii, să fie împuşcaţi pe loc, fără ezitare, iar lucrurile restituite păgubiţilor. Astfel, în şapte luni, a salvat Franţa de flagelul banditismului, care ajunsese să atace şi grupuri de soldaţi izolaţi.

Mare om, Domnule şi Napoleon acela. Şi nu era mai înalt decât Sarkozey.

Îi luaseră toţi frica. Punea imediat tunul pe ei, cei nesupuşi, cum a fost cazul lui Brumar. A avut şi noroc. Să fie înconjurat de doi miniştri capabili: Fouche’ şi Talleyrand.Ce viaţă pe franţuji, sub Napoleon. E drept că îi căpiase cu felul său belicos, dar măcar mureau în glorie, sătui.

Mi-au venit aceste gânduri, după ce am stat iar cu vecinul,  la A3, după numirea lui Meleşcanu şef la SIE.

Mare scofală, îmi zice vecinul. Pe Preşedinte îl mănâncă pielea. A uitat că l-a trădat pe Năstase, după ce-l numise la Externe ? Daaa.., continuă el consolator, nici cu Şefu, nu mi-e ruşine, că la câţi l-au trădat, începând cu Petre Roman,Tăriceanu….., s-o fi antrenat sufleteşte.

Turnura pe care o ia discuţa, nu-mi place, şi încerc să o scurtez.

Ba eu cred că ai lui îl pot compromite mai rău, decât noul şef al sie.

Nu vezi câte scoate Presa la iveală? Ce să mai facă,  e atât de singur şi de izolat!?

Oare cum rezistă?

                                                 Madi şi Onu

DIN PRESĂ …

Motto:  “Ce naşte din pisică şoareci mănâncă” – Proverb românesc

Adică, vreau să spun :  “ce naşte din român, români mănâncă”. E un gen de homo homini lupus. Concret, nu intenţionez să vorbesc despre canibalism la români, sau despre năravul lor papagalicesc, de a repeta tot ce aud, cu sau fără vreo noimă. Şi nici despre domnul Băsescu sau PDL, despre care îmi schimb, prin comparaţii, impresia zilnic. Bineînţeles, nu uit că şi ei sunt tot români, neaoşi, indiferent de culoarea părului.

 

Dar, ce mai, pe mine, că sunt tot român, era să mă ia gura pe dinainte, ca pe un papagal veritabil şi să spun”culoarea Penajului”, ca în Fabula imposturii: (defapt, tot despre o cioară vopsită strecurată printre păsări cântătoare). Vai, dar mă întind la vorbă, ca un veritabil comunitar din Estul European. Concret, zilele trecute, la ştiri, aflu că mai mulţi români, din Constanţa, salariaţi în vârstă, au fost amânaţi cu predarea actelor de pensionare, din lipsă de personal, să le primească actele. Rumoarea inerentă, de compătimire a acestora …

Făcătorul de rumoare, media vizuala. Am înţeles că este vorba despre salariaţi apropiaţi de limita de vârstă, care spre a nu fi scoşi la somaj, preferau să se pensioneze anticipat, ca un sacrificiu de sine, din cauza ingratitudinii crizei. Pentru că vezi Doamne, ei ar mai fi putut poate să lucreze, până intra în vigoare, ingrata lege a pensionarii. Oare nu cumva cea cu limita de vârstă până la 65 de ani ? Adiacent, fără să fiu sigur, parcă tot media vizuală românească, a sărit  in ajutorul sărmanilor români, condamnaţi la moarte, chiar în camera de supliciu-muncă. Şi nostim, mi-am amintit o altă fabulă, scrisă de un român, deci nu unul care doar o face pe cunoscătorul ambientului românesc.

Şi zice  fabulistul …

Văitându-se  că soarta lui e crudă,
Noi auzim , de multe ori, măgarul.
Prin răcnete, îşi tânguie calvarul,
Chiar când, de muncă, el un pic n-asudă.
Odată, unul nu purta samarul,
Ci doar ţinea ca lumea să-l audă,
Că sufletul şi-l dă, de multă trudă,
Şi-n prag de moarte, îşi răgea amarul …
FABULE – Ionel Gologan

Şi mi-am amintit cum Preşedintele nostru atotjucător, a fost siluit să nu promulge legea aceea genocidară, de teama ameninţării Opoziţiei Unite, că va fi suspendat, sau aşa ceva ! Cred, că român îs şi eu, şi-oi avea voie, să greşesc, din memorie ! Cam atât, cu memoria mea !

PS. Acu, dacă  toate aceste aspecte gregare, le-am aflat cu ajutorul presei, să nu credeţi că nu aş pretui-o la valoare a ei, de a patra Putere in stat. Parcă aşa a denumit-o Napoleon, când a  amputat-o masiv, că prea-şi băga nasul, în planurile lui de glorificare a  FRANŢEI, la începutul CONSULATULUI.

Madi şi Onu, la început de AN NOU 2011.

Ce faci, Opoziţie ?

În ziarul Gândul, de ieri, 4 iunie, citesc despre noi reduceri de personal şi în 2011, cică pentru a reveni la o schemă normală de personal.

Atunci, am trăit, până acum în anormalitate ? Cine stabileşte normalitatea ?  Nu din necesitate socio- economică, au fost create ?

Ce face Opoziţia ? Sau îi trage înainte, ca un papagal bine dresat de Băsescu, cu anticomunismul ? Cuvinte goale, ca unora pe gust, să le sune ? Poate-am putea trăi şi pe-o jumătate din teritoriul Patriei ? Dacă reuşim aşa de bine să ne dezbinam ? Şi să avem un PIB …ca-n Hong Kong ?

Presa, a 4-a putere în stat, cum i- a zis Napoleon, a descoperit rezerve financiare imediate, car ar degreva rezonabil finanţele ţaării, demontând cu cifre incontestabile, minciuna politicianistă clientelară şi temperând astfel, zelul guvernanţilor de împrumuturi care să fie tot clientelar prăduite …

De ce nu foloseşte Opoziţia, eforturile presei ? De ce-şi pierde timpul, anihilându-se  reciproc în ambitii penibile De ce nu-şi dă mâna cu presa ? Sau au ei capacitatea s-o facă singuri ? Nu cred !

Liberalii, se duelează cu stafia anticomunistă, cântându-i în strună lui Băsescu si alor lui, dar nu se ocupă de valorificarea fondurilor nerambursabile europene şi cu organizarea ştiinţifică a agriculturii, pe baza principiilor economiei de piaţă, făcută praf de aceeaşi obsesie anticomunistă. Ce strategie liberală, coordonează “creierul” acestui partid, pentru implementarea mentalităţii inţiativei private, să crească PIB ?

Dar ei în frunte cu acerba lor conducere anticomunistă, realizează, esenţa pragmatică a  acestui acronim ? Să nu mai crească locurile de muncă bugetare ? Să fie cât mai mulţi întreprinzători particulari ? PSD-ul, al cărui preşedinte are chiar o profesie liberală, de ce nu se orientează, către paradigma socialismului liberal ? De ce stau unii faţă de alţii, cu coada-n sus, ca nişte capre râioase ? De ce nu-şi unesc forţele intelectuale, dacă le-or fi având, să arate oricărui român, că există rezerve de economii financiare, fără sacrificarea resurselor umane ? Sec, în cifre  incontestabile, fără pălăvrăgeli politicianiste ?

PS: Am greşit, ca oricare admirator de frumos, când m-am lăsat înşelat de aşa zisele valori retorice, ale unui Antonescu sau Ponta. VACS !  

Subtilităţi sentimentale, cum plin de dispreţ îi cataloga Lenin pe palavragii răsăriţi peste noapte, în pseudoelita comunistă ! Valoarea marilor discursuri politice, a fost dată mereu, de pertinenţa pragmatic social-utilitară !