„VERSUS USL!”

Motto: ”Fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani, o fac singur”-Proverb românesc.

Prieteni de rating, desigur, că pe toţi, oricâte cruci, ne-am face, (chiar mai multe, decât Becali), fesul ni-l poartă tot interesul.

Titlul postului, nu-mi aparţine! Este chintesenta ameninţării lui Mihai Gâdea,  adresatăUSL de la amvonul Sintezei zilei.

Anume, că începând de ieri, s-a declanşat reacţia cuvenită ipocriziei co-liderului USL, faţă de promisiunile electorale, ale USL-ului.

Şi anume, lipsa gesturilor concrete, pentru îndepărtarea de la Preşedinţie a lui Traian Băsescu.

De rău augur, mi s-a părut ecoul lui Gâdea, venit din hăul „În gura presei”, unde exponentul acesteia, ţinut în braţe de acelaşi Mihai ”Viteazul”, din braţele  patronului Dan Voiculescu,i-a ţinut isonul, mai ceva ca un dascăl..,preotului, îngânând în mod reflex, Doamne, miluieşteee!

Pentru că, exceptându-ul pe Radu Tudor, nu cred că vreunuia dintre aceşti politruci postdecembrişti, „i se rupe sufletul” pentru vreunul din cei 7,4 milioane de români, care au votat demiterea lui Traian Băsescu.

Cred că două sunt motivaţiile acestei cerbicii,  „versus USL”:

-prima este funciarmente „ratingul”,

– iar a doua, îmi spune filingul de om care a făcut politică, şi nu de calitatea celei la care asistăm acum, că dacă vrea şeful, să-l dea jos pe Băsescu, de ce să nu cuplăm şi avantajul bănesc, prin rating.

Dar nu motivaţiile mă preocupă , ci enormitatea debitată de flaşneta de la „În gura presei”, şi anume, că în curând , sigur preşedintele , va rupe USL-ul.

Nu pentru alt motiv, decât acela, că individul neputincios şi labil, îşi dezvăluie josnicia sufletească.

Un gen de impotenţă  de „efect Ciomu” ameninţătoare la puritatea castităţii.

Dezgustător, şi atroce.

Iar dacă Gâdea încurajează astfel de „Funeriu” şi „Lăzăroiu”prin ce se deosebeşte de „marota” celui care-l plăteşte pentru aşa ceva?

 

AUZI…, „VERSUS USL!”

ÎNGREŢOŞETOR!

TIPIC SECURISTIC-COMUNIST!

Madi şi Onu

PALAVRE DE GHENĂ

–Ce credeţi, îl va desemna Traian Băsescu, pe Ponta, candidat pentru funcţia de prim-ministru?

Şi fără să aştepte un răspuns, alta:

– Sau e mai sigur Videanu!?

– Dar dacă unul din USL,  se oferă?

-Să zicem, Ioan Rus, sau, de ce nu Mircea Geoană? E mai docil, i-ar conveni lui Băsescu!

-Dar USL-ul, e sigur, că va câştiga peste51 la sută, şi ceilalţi  nu vor face o majoritate comodă pentru Traian Băsescu?

În întrebare, se resimte izul „soluţiei imorale”, când, cu ajutorul trădării lui Adrian Năstase, de către aliatul său în USD, Dan Voiculescu, din raţiuni  ştiute doar de Infernul Ticăloşiei.

Dar şi neghiobia palavragiului cu orice preţ!

-Însă, cu asemenea manifestări, ca aceasta:

„ştiţi despre ea?”

Credeţi că mai este sigură USL, de majoritatea în Parlament?

Iar ecranul este inundat de violenţele unor indivizi cu gesturi brutale, faţă de gardurile din faţă , puşi la punct, adecvat, de forţele de ordine.

Iar invitaţii, şi Premierul, fac faţă demn, asaltului care-mi aminteşte o întâmplare din intimitatea personală. O voi relata, mai încolo, dar să închei cu avalanşa de întrebări neghioabe, care în funcţie de timbrul  cu care sunt adresate, când menopaotic, când de scapet(castrat) au rezonanţe când compătimitoare, când demne de reacţia lui Vlad Ţepeş.

Aşa că sper,îmi veţi  înţelege reacţia de genul:

-„Măi, da proastă-i asta!”, îi spun soţiei, despre Dana Grecu

.-„N-aş crede!, mă taxează soţia. Mai degrabă, are o disfuncţie tiroidiană.

Ia uite ce umflat îi este gâtul la bază!”

Remarca medicală mi-a inspirat compasiune, şi m-am oprit.

Păţania mea, nu cred să-mi face cinste, dar dacă am promis, o relatez:

Ca orice bărbat, în viaţa lui, într-o seară, din varii motive am suferit eşecul inerent aşa zisei nebărbăţii.

Necăjit, şi nesigur, martora eşecului,  mă descuraja, repetând insidios:

„Crezi că mai încercăm astăseară? Când eşti frământat de propria disperare, ajunge scânteia unei aluzii  de ghenă, pe temă.

Cu ochii holbaţi de furie, am sărit,  şi îndârjit, am dat o palmă  pernei, care asistase la momente de gingăşie, neaşteptate.

Închipuit bărbat, de teribilismul gestului meu, am salvat povara crizei.

Dar groaza din privirea neaşteptându-se la o astfel de reacţie, m-a umilit într-atât, încât şi acum, în momentul relatării, mă ruşinează,  şi mă apasă.

Madi şi Onu

PĂCAT!

Puţini dintre cei care au văzut cum a fost martelat Bute, cred că nu au trăit un sentiment de milă.

Poate excepţii patologice, oligofrene!

Cu o strângere jenată de inimă, am asistat la încercările din colţul ringului cotrocenist, de a contracara tirul imperturbabil al Palatului Victoria.

Ca o defulare a umilinţelor acumulate până nu de mult, Guvernul, cel care potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, (organul reprezentativ suprem al poporului român), „asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice”, nu mai acceptă imixtiuni  în activitatea sa.

Premierul Ponta,  spre deosebire de predecesorii săi, apreciază că este capabil să-şi îndeplinească atributele conferite de Constituţie, la fel ca şi Preşedintele, care reprezintă statul român.

Mai mult, într-un raţionament ce nu-mi pare exclusivist, Ponta este convins, că sub auspiciile preocupării sale, va remedia precaritatea socio-economică românească, folosind fondurile nerambursabile europene, şi asimilarea spiritului UE.

Aceasta, consideră,l-ar îndreptăţi, să reprezinte România, la Reuniunea Consiliului Europei, din 28-29 iunie crt. (direct, cu o echipă ministerială competentă), fără prezenţa Şefului statului.

Nu cred să fie mai valoros, ca Preşedintele, care se luptă de ani buni, cu monstrul crizei, fără să fi reuşit mare lucru, cu toată autoritatea minţilor puternice ale celor doi prim-miniştri de vază ai mandatului său aprig,  în lupta pentru creşterea puterii de cumpărare a buzunarelor românilor,  şi păstrarea sănătăţii şubrezite a acestora, de către rigorile profilactic e, anti-criză.

Ce mă deranjează, este faptul, că domnul Ponta, nici nu s-a înscăunat bine, şi crede că ne poate reprezenta  la fel de benefic, prevalându-se de ambiguitatea unor prevederi constituţionale.

Personal,  nu văd diferenţa între valoarea poate definitorie a expresiilor:

–”Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român ” şi

–„Preşedintele reprezintă statul român”.

 

Dacă admit , ca în Dicţionar, că „suprem” înseamnă „mai presus de toate, cel mai bun, cel mai

mare, cel mai înalt  în rang”,trag concluzia că Parlamentul  prevalează.

Mai ales că, Preşedintele depune  în faţa Parlamentului următorul jurământ:

”Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru  propăşirea spirituală şi materială a poporului român,…….”.

Deci, suveran este poporul român, şi organul său reprezentativ, Parlamentul.

O şti el ceva Ponta, că de aceea-i „dottore”!

De  altfel, îmi amintesc bine, cum înainte de meciul lui Bute,  au fost cobitori, care îl şi vedeau pe acesta, scos din ring, înaintea timpului regulamentar.

Aseară, absolut nefundamentat, Dan Voiculescu, a spus că nu crede ca pe domnul Băsescu, să-l  prindă  ca Preşedinte,  sfârşitul anului!

Multă ceaţă, în recipientul cerebral al unora!

Nu-i de mirare deci, că sunt aşa câinoşi, până şi cu Bute!

Madi şi Onu

SĂ FIE BĂSESCU INVINCIBIL ? PONTA MĂ FACE SĂ CRED CĂ DA !

Motto: ”Gloria este soarele morţii”- BALZAC

Nu ştiu, dacă în disputa cu Geoană, Ponta va fi glorios. De dimineaţă aflu din virtual, că Mircea Geoană va fi exclus din PSD. Nu mă prăpădesc după Geoană, dar îl consider mai capabil politic, decât Ponta. Câteva argumente, cu care nu mă mândresc: i-a scos din varii competiţii, pe Ion Iliescu, pe Adrian Năstase, pe Miron Mitrea.  

L-a promovat în vicepreşedintele Senatului, în detrimentul lui Miron Mitrea, pe Dan Voiculescu. Faptul în sine, m-a indispus; şi nu pentrucă, acesta este suspectat de securism; în fond şi Securitatea era o profesie; trebuia omul să-şi asigure existenţa (sâc!)

Dar nu pot uita, nici în ruptul capului, că l-a obligat pe ingenuul nostru  Preşedinte, (prin trădarea alianţei care-l făcuse parlamentar), la Soluţia imorală, spre a accede la putere.

În concepţia mea morală, TRĂDAREA este un act abominabil, pe care cred că nici mentalitatea Infernului, nu-l acceptă. Mai este interesant, faptul cum Legea atracţiei Universale (factorul X) acţionează ca un bumerang implacabil. Geoană, l-a obligat pe Năstase, să plece de la Şefia Camerei Deputaţilor, l-a făcut pe Ion Iliescu să piardă Şefia Partidului. Ponta i-a luat locul ca Preşedinte, şi îl scoate din Şefia Senatului. Poate îl şi exclude, cum se zvoneşte.

Factorul X este ca un cutremur. Acumulează energie şi te astupă în propriile tale rămăşiţe, când ţi-e lumea mai dragă. Ca mâine, văd că vine Vanghelie, în locul lui Ponta. Ba ajunge şi Premier. (Asta ne-ar mai lipsi !). Dar nu este exclus. Dacă prin necugetarea de a-l exclude pe Geoană, acesta  şi-ar face Partid, Preşedintele Băsescu  l-ar ajuta să poată participa la alegeri, şi  atunci, prin  disiparea voturilor între mai mulţi,

ADIO USL majoritar, adio Ponta premier, şi Antonescu Preşedinte. Poate Vanghelie premier, dar nu cred, Geoană este prea ahtiat după o Funcţie, prea este mistuit de flacăra violet, chiar dacă nu poartă cămaşă sau cravată pe măsură, ca Emil Boc. Să vedem, poate zvonurile nu se confirmă, şi  nu se va crea un nou partid.

Până atunci, încerc şi eu o meditaţie pe chakra a şaptea, de culoare violet, să-i readuc la realitate Sinele lui Ponta,  întru inegritatea USL.

 PS: Ce ţi-e şi cu zvonistica asta. Abia am terminat postul şi vecinul , surâzător, îmi arată un titlu, într-un ziar: ”La PSD se coace debarcarea antipaticului Ponta”… Nu ştiu dacă e aşa, dar certamente, prin desfăşurarea evenimentelor  din ultimile zile, mi-a amintit de cuvântul „imatur”, folosit de Băsescu, nu de mult.

Câtă capacitate de percepere a esenţei umane, are şi omul acesta !

Madi şi Onu

SIMILITUDINI

Nu cred că domnul Voiculescu a fost securist !

Sunt convins, că este o  făcătură securistă la adresa Domniei Sale, precum cea  despre procesul comunismului, pe care nu mai reţin cine a iniţiat-o…. Îmi  amintesc însă,  de o doamnă, Mona Muscă parcă, picată în propria-i plasă, tocmai când cu mare aplomb, elabora proiectul Legii lustraţiei. Acu, indiferent de realitate, nu mai discern faptele.

Câtva timp în urmă, brusc, dar cu aceeaşi frenezie, ca la lustraţie, se cutremurau tavanele unor studiouri tv privind o ipotetică suferinţă a Preşedintelui. Criza manipulatorie a trecut, şi ne-am liniştit. Toţi sunt sănătoşi, şi-şi văd nestingheriţi de treabă. Iată însă, că „nu-i pace sub măslini”. Din smogul istoriei postcomuniste apare translatorul de rusă şi engleză al Preşedintelui Ceauşescu care-şi aminteşte, discuţii neclare de la medicii personali ai acestuia, cum că dictatorul cu mână de lup comunist, manifesta epizodic, spre sfârşitul carierei sale, nişte tulburări cerebrale.

E drept, nu avea crize de plâns, nu avea simptome evidente, dar n-a lipsit clipa, când doar prezenţa de spirit, a unui secretar de şedinţă, a salvat România, de a fi aflat nenorocirea că este condusă de un bolnav. Coincidenţă, mi-am amintit de povestirea unchiului meu, avocatul, despre securistul, care după  arestare, îi descria răutăţile  născocite, proferate la adresa  regimului politic. Să fie povestitorul de la Sinteza zilei, o relicvă tardivă a memoriei acelor timpuri ? Să-l fi manipulat cineva, să încerce să mă îngrijoreze, despre sănătatea Marelui Conducător ?

Ciudat de asemănătoare coincidenţe !

Mare pacoste, năravurile mentalităţii securităţii politice comuniste !

Madi şi Onu

TEST

Motto: “Chiar dacă-nşeală el şi zei şi oameni,
Nu trebuie să creadă niciodată
Că fapta lui rămâne-n veci ascunsă” – Lucreţiu

Mihai Gâdea, este de cinci ani, eroul Antenei 3, prin emisiunea plină de curaj, ”Sinteza zilei”. Figuri ilustre au acceptat onoarea, de a-şi fi demonstrat certe calităţi retorice, afinităţi pro şi contra, nu contează cui, dacă aduceau rating.

Încet, încet.., iniţiatorul ei la vedere, Mihai Gadea, a devenit un temerar. Nu s-a sfiit, spre pildă, să-i adreseze Excelentei Sale, Principesa Margareta, întrebarea, dacă în cazul revenirii monarhiei, la conducerea de facto a României, ar mai exista şansa redresării neamului. Cu alte cuvinte: ce-ar fi să încercaţi, în joacă marea cu degetul, şi să ne salvaţi Patria. Superficial, îmi pare o întrebare de „peţitor electoral”. Tineretul, fire modelabilă, monarhiştii consacraţi, lumea dezamăgită, de eşecul actualei guvernări, ar putea constitui o mică oază de speranţă monarhică. Să fi fost inspiraţia lui ?

Tare n-aş crede !

N-am rezistat penibilului, în care a fost situată, Excelenţa Sa, şi am renunţat la emisiune. Mi-am spus, totuşi:  Tare, Mihai Gâdea ! Prin profesie, îmi plac însă verificările testările.

De atunci, ideea acestui curaj, m-a urmărit  până astăzi, când, m-am întrebat: Ar îndrăzni, temerarul nostru, să-şi invite patronul şi să-l întrebe, cu menajamentele cuvenite.., desigur, celui de care–ţi depinde curajul: Ce a intenţionat domnul Băsescu, prin afirmaţia, din anul 2008, că a fost nevoit, să recurgă la “soluţia imorală” ? Din câte mă mai ţin băierile apetitului pentru politică, Preşedintele s-a referit, parcă, la solicitarea făcută  domnului Dan Voiculescu, pentru guvernare, alături de alianţa politică “DA”.

Cine-şi mai aminteşte, domnul Voiculescu, intrase în Parlament, graţie, aplecării asupra PC, de către actualul PSD, recte, prin neinspiratul în promovarea de oameni fără caracter, preşedintele de atunci al acestuia, Adrian Năstase.

Ofensat  de nerecunoştinţă, domnul Voiculescu, s-a retras “demn”.  Ar fi interesantă o sinceritate retroactivă, faţă de o criză de labilitate politică. Ar constitui şi o verificare a afirmaţiei  camusiene: ”Totul începe prin conştiinţă şi nimic nu are valoare, decât prin ea”. Totodată, un test de curaj, iar noi…, ne-am instrui  mai demn.

PS: Căutacilor de profesie, le sugerăm, brut, să nu descopere vreun nod în papură vizavi de Monarhie. Ne interesează doar adevărul frust al conştiinţei politice actuale. Cu toată eroarea asupra Apocalipsei.

Madi şi Onu